Prima pagină D:News

Sănătate online. Tu ce scuză ai?

Tiberiu Seeberger 07.20.2019 | ● Vizualizări: 347

Sănătatea este cel mai de preţ lucru pe care îl avem, iar după aceasta vine educaţia. Ambele sunt în strânsă legătură şi se influenţează reciproc, însă ele pot apărea în oameni cu intensităţi diferite. În ceea ce priveşte sănătatea psihică, lucrurile pot să fie un pic complicate datorită faptului că în România nu există încă o cultură care să vorbească despre importanţa sănătăţii minţii noastre. Aici vreau să mă refer la motivaţia persoanelor de a începe o terapie şi mai ales la obstacolele care stau în calea acestui demers.

În primul rând orice persoană care începe o terapie are un anumit disconfort. Acest disconfort care poate fi reprezentat de un conflict sau poate de o nevoie psihică conştiente sau inconştiente. Aceasta este motivaţia pentru care orice persoană începe să se gândească să meargă la un terapeut.



Împotriva acestei motivaţii avem în primul rând ceea ce se numeşte avantajul secundar al bolii. Acest lucru este reprezentat de totalitatea avantajelor pe care le oferă boala în raport cu mediul extern. Să spunem că avem o persoană care, datorită faptului că are atacuri de panică, toată lumea din jur îi acordă atenţie şi are grijă de ea, iar fără acestea ar fi trebuit să înfrunte viaţa şi să devină o persoană matură şi responsabilă. Astfel, atacul de panică o ajută să păstreze lumea din jur aproape fără a fi nevoie să facă altceva. Acesta este un exemplu şi trebuie să ştiţi că nu se aplică în toate cazurile. Oameni diferiţi acordă semnificaţii diferite aceloraşi evenimente.

În acest moment întrebarea pe care trebuie să o puneţi este: Eu cu ce mă aleg de pe urma bolii? Ce câştig fără să vreau din această treabă?

Un alt obstacol apare şi în ceea ce priveşte teama de ceva nou sau teama de expunere. Foarte multe persoane se tem să încerce ceva nou, se tem că nu ar face faţă, se tem că s-ar face de râs, se tem că s-a expune în acest caz particular. Este uşor să spui că nu este atât de gravă starea sau că poţi trăi şi fără şi, voit sau nu, să ascunzi sub acest cuvinte o teamă de a face un pas înainte. Toată lumea a început cu un pas şi toată lumea a început de jos.

O altă teamă foarte des întâlnită este cea de a creşte. Teama de a creşte se manifestă prin faptul că persoana face lucrurile în aşa fel încât rămâne mereu un copil sub umbrela părinţilor săi. Poate vorbim despre faptul că după ce termină o facultate, merge la o alta şi tot aşa astfel încât nu se angajează şi rămâne student sau despre o persoană care se angajează doar la slujbe unde este supracalificat, astfel încât fără să îşi dea seama se teme ca nu cumva să câştige mai mult decât părinţii, să devină mai bun decât ei, să se îndepărteze de ei prin a se angaja undeva în sus etc. . Formele temerii de a creşte poate apărea şi în teama de a veni la o terapie. În acest caz persoana se poate teme ca nu cumva să descopere lucruri prin care să îşi desconsidere părinţii sau să se depărteze de ei devenind o persoană independentă.

O persoană care creşte, o face prin alegeri bune. Alegerile bune se fac cu ajutorul experienţei. Experienţa se formează şi prin greşeli. Însă totul porneşte în momentul în care păşeşti dincolo de limitele pe care crezi că le ai.

În zilele de azi, când multe lucruri se pot face de la distanţă, inclusiv terapia, ce te opreşte din a investi în sănătatea ta psihică?

Articol scris de Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist (www.seeberger.ro, 0760615143).

 

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI