Istorie contrafactuală: Dacă oamenii nu au ajuns pe Lună?

Istoriile contrafactuale reprezintă o serie de subiecte care permit scriitorilor şi fanilor de science fiction sau benzi desenate să exploreze diferitele moduri în care istoria ar fi putut evolua dacă unele evenimente s-ar fi desfăşurat diferit sau chiar nu au avut loc. În ceea ce îi priveşte pe istorici, întrebările de istorie contrafacuală se pot dovedi extrem de spinoase şi pot ridica probleme atunci când vine vorba de a li se găsi un răspuns, cauza fiind că pentru a oferi un scenariu, aceştia au nevoie de mult mai multe informaţii în comparaţie cu cei din industria divertismentului.

Reporterii de la Live Science au stat de vorbă cu Roger Launius, un istoric al Agenţiei spaţiale nord-americane, specializat în istorie aerospaţială despre posibilitatea ca oamenii să nu fi ajuns pe Lună. Dat fiind faptul că exista mult mai multe şiruri de evenimente care pot conduce la un astfel de rezultat, Launius a formulat mai multe scenarii pe care le-a şi analizat.

• Risc de holeră după distrugerea Barajului Kahovka. Avertismentul OMS
• Vremea se răcește din nou. Prognoza actualizată de la ANM

1. Nu a fost o cursă spaţială

În acestă istorie contrafactuală, Launius a luat în calcul posibilitatea ca Războiul Rece să nu fi avut ajungerea în spaţiu sau pe Lună printre câmpurile de bătaie. Astfel, cu un preşedinte ca Dwight D. Eisenhower, în mandatul căruia NASA a fost înfiinţată, lucrurile ar fi stat diferit. Mai exact, coform lui Launius, acest preşedinte ar fi investit banii folosiţi pentru programul Apollo în tenică de luptă în posibilitatea unei confruntări cu URSS.

2. O muncă neterminată

În acest caz, Launius a plecat de la premisa că a existat o cursă spaţială şi că SUA a investit bani în programul Apollo, dar, la un anumit moment, această finanţare ar fi fost oprită.

Calculele efectuate asupra bugetului programului Apollo arată că, ajunstându-l cu marja actuală a inflaţiei, acesta ar fi de 104 miliarde de dolari, cu precizarea că bugetul actual este în jur de 20 de miliarde. Important în alocarea 5,3% din bugetul federal a fost preşedintele Kennedy, el fiind cel care a fixat un program de 10 ani pentru punerea unui om pe Lună. Asasinarea acestuia l-a pus pe succesorul acestuia, Lyndon Johnson, în poziţia în care nu a avut o alegere legată de continuarea finanţării NASA şi asta pentru a onora amintirea predecesorului său.

Launius explică faptul că Johnson era mult mai interesat de propiile programe, cărora ar fi vrut să le aloce sume cât mai extinse. Dacă, dintr-un motiv sau altul, Johnson s-ar fi bucurat de aceiaşi liberatate de a-şi stabili priorităţile ca aceea de care s-au bucurat alţi preşedinţi, nu este exclus faptul ca acesta să fi redus finanaţarea şi într-un final NASA să fi pierdut şi sprijinul public, ceea ce ar fi făcut din aselenizare o perspectivă foarte îndepărtată.

3. O tragedie în spaţiu

Aceasta este cel mai dramatic scenariu luat în calcul de către Launius, adevărul este că şi consilierii preşedintelui Nixon au luat în calcul această posibilitate şi au pregătit două discursuri: unul pentru succesul şi altul pentru eşecul misiunii Apollo 11. 

În această situaţie, Launius este de părere că, în mod natural, eforturile de aselenizare s-ar fi diminuat şi nu ar mai fi fost tentative de aselenizare pentru o perioadă, dar oamenii de ştiinţă ar fi depus toate eforturile posibile pentru a se asigura că tehnologia spaţială să fie destul de sigură pentru o astfel de sarcină.

Citeşte şi: