Cum experimentează bărbaţii singurătatea comparativ cu femeile?

Clişeele curente asociate cu singurătatea susţin că sentimentul este resimţit din ce în ce mai puternic pe măsura înaintării în vârstă.

Un nou studiu preluat de Journal of Personality and Social Psychology a investigat modurile în care este resimţită singurătatea în diferite perioade ale vieţii. Rezultatele cercetării au arătat că sentimentul de singurătate la vârsta de mijloc şi la bătrâneţe depinde de genul persoanei studiate.

• Insula din Grecia cu mai mulți oameni de 90 de ani decât orice alt loc din…
• O țară din Europa face pregătiri în caz de război cu Rusia

Bărbaţii par să resimtă singurătatea mai puternic la mijlocul vieţii, în timp ce femeile sunt marcate de singurătate mai degrabă la vârste înaintate.

„Singurătatea este definită în mod normal ca un răspuns dat senzaţiei de nepotrivire cantitativă şi calitativă între viaţa socială dorită şi relaţiile sociale stabilite de fapt”, notează unul dintre responsabilii studiului, Tilmann von Soest de la Universitatea din Oslo.

Cercetătorii au folosit informaţiile oferite de studiul Cursul vieţii norvegiene, îmbătrânirea şi generaţiile. Studiul oferă răspunsurile date de nu mai puţin de 5.000 de adulţi norvegieni. Subiecţii au răspuns în două rânduri, în 2002 şi în 2007, potrivit Mediafax.

Studiul a arătat că nu doar genul ci şi mediul social în care îmbătrâneşte subiectul joacă un rol important în intensificarea sentimentului de singurătate. „Analiza a relevat faptul că dizabilităţile, lipsa unui partener, decesul partenerului sunt aspecte asociate cu singurătatea resimţită mai acut”, au constatat cercetătorii. De asemenea, sentimentul de singurătate este mai puţin resimţit de persoanele care au indici mai buni în ceea ce priveşte stabilitatea emoţională.

Singurătatea slăbeşte organismul

Interacţiunile sociale contribuie la întărirea sistemului imunitar, în timp ce izolarea creşte riscul de inflamaţii şi infecţii virale, potrivit unei analize care centralizează mai multe studii interdisciplinare care au avut ca subiect impactul relaţiilor sociale asupra longevităţii şi bunăstării.

Lydia Denworth, editor contributor al Scientific American şi autoare a volumului „I Can Hear You Whisper: An Intimate Journey Through the Science of Sound and Language and Toxic Truth: A Scientist, A Doctor and the Battle Over Lead”, demonstrează în articolul intitulat „Friendship” („Prietenie”) că izolarea socială este un factor de risc major pentru sănătate.

Un articol publicat în 1988 în revista Science, de Jim House, profesor la Universitatea din Michigan, a făcut o analiză a mai multor studii în domeniu care a stabilit că „relaţiile sociale sau mai degrabă lipsa relativă a acestora” rivalizează cu fumatul şi obezitatea în ceea ce priveşte asocierea cu diverse boli şi decesul.

În 2007, cercetătorii John Cacioppo şi Steve Cole au descoperit că leucocitele se manifestă diferit în cazul persoanelor izolate social şi al celor cu o viaţă socială bogată. La persoanele singuratice, genele care activează reacţii inflamatoare erau exacerbate. În acelaşi timp, genele asociate cu reacţiile antivirale funcţionau la limite inferioare.

Cole a arătat că singurătatea influenţează corpul la nivel molecular făcându-l să se simtă ”ameninţat şi nesigur”.

În acelaşi timp, legăturile sociale par să întărească sistemul imunitar şi să determine un răspuns mai eficace în faţa ameninţărilor de îmbolnăvire.

Concluziile sunt doar într-un stadiu iniţial, multe date fiind obţinute după studii efectuate pe grupuri mici fără a fi coroborate cu alte cercetări.