Povestea fondatorului Nike așa cum a spus-o el, în autobiografia sa

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Echipamentul sportiv Nike – fie că este vorba de îmbrăcăminte sau încălțăminte – este printre cele mai apreciate și mai populare din lume. Dacă până acum produsele Nike ți se păreau cool, s-ar putea să ți se pară și mai și după ce afli povestea celui aflat în spatele acestui brand de succes.

Phil Knight – căci așa se cheamă cel despre care vorbim – a scris o carte despre viața și începuturile sale în afaceri, culminând cu proiectul Nike. Din cartea sa, Shoe Dog, afli lucruri extrem de interesante, precum:

Talentul de atlet al lui Knight: frustrat de propria sa inabilitate de a alerga o milă în sub 4 minute, Knight a decis să renunțe la cariera sportivă și să se reorinteze spre ceva mai „lucrativ”. A ales contabilitatea, țintind un post la celebra companie PriceWaterhouseCoopers. De asemenea, odată licențiat, a ținut cursuri de finanțe la colegiu, acolo unde a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Penny.

Aparatul de preparat vafe al lui Bowerman: antrenorul american de atletism, Bill Bowerman, co-fondatorul Nike și, deci, partenerul lui Knight, a fost mereu fascinat de pantofii sport, căutând mereu cei mai buni adidași pentru atleți, care să le sporească acestora randamentul. Faimoasa lui deja invenție, talpa cu model turnat, a apărut din cauza obsesiei sale de a crea pantofii de sport cu aderență perfectă pentru atleți. I-a venit ideea după ce a turnat cauciuc topit în aparatul de făcut vafe al soției sale. Knight avea să numească această invenție drept cel mai magic moment din istoria Nike.

Nike vs. Adidas: În anii 70, Knight scria: „Am dezvoltat un dispreț nesănătos pentu Adidas. Sau poate a fost sănătos. Mă enerva că o companie gemană a dominat piața de pantofi de sport pentru atâtea decenii și deținea toată aroganța acestui monopol incontestabil. I-am disprețuit”. Astăzi, Nike este o companie de două ori mai mare decât Adidas.

Inspirat de Japonia: frecventele călătorii în Japonia ale lui Knight, din anii 60 și 70, l-au făcut să se îndrăgostească de această țară, de oamenii săi și de produsele sale. De altfel, afacerea sa a pornit de la importul de încălțăminte japoneză Tiger (azi Asics). Această companie de import încălțăminte sportivă avea să devină ulterior Nike. Primele modele de adidași Nike au fost fabricate în fabricile japoneze.

Nike sau Dimension Six: Inițial, compania și adidașii produși de aceasta se numeau Blue Ribbon Sports. Numele Nike a fost ideea lui Jeff Johnson, primul angajat full time al companiei, căruia i s-a arătat în vis. „Orice brand bun ar trebui să aibă un nume scurt, ca un click, și să aibă K sau X în el”. A fost nevoie de efort, însă, pentru a-i convinge pe toți ceilalți că Nike, numele zeiței victoriei în mitologia greacă, este unul potrivit pentru încălțăminte sport. Knight recunoaște că s-a lăsat greu convins și că el a dorit să boteze adidașii săi cu numele „Dimension Six”. Ulterior, avea să recunoască: „varianta mea era nespus de proastă”.

Stilul de conducere: Knight organiza teambuilding-uri frecvente pentru echipa lui, pentru „câteva zile de rezolvare a problemelor și planificare a viitorului”, care se reduceau, însă, adesea, doar la „petrecere și consum de alcool”. În afară de asta, Knight și-a lăsat mereu oamenii să lucreze pe cont propriu, fiind interesant mai mult pe rezultate, decât pe modul în care au fost obținute. Mereu era îngrijorat că stilul său de a conduce compania, unul prea „blând” și ”permisiv” nu era potrivit, dar cu el a avut cele mai bune rezultate.

Economistul canadian Reuven Brenner s-a referit odată la macroeconomie ca fiind „o tautologie și un mit, unul periculos, susținând iluzia că prosperitatea este neapărat legată de teritoriu, unități naționale și cheltuielile guvernamentale în general”. Phil Knight a împărtășit probabil disprețul lui Brenner față de partea macro a economiei. A trăit ceea ce spunea Brenner și multe altele.

În cazul lui Knight, Nike, este o creație a pasiunii sale pentru alergare, a persistenței de a crea o afacere și a creativității în găsirea unui drum chiar dacă au apărut un milion de obstacole în cale. Aproape fiecare articol produs vreodată de compania de încălțăminte a fost fabricat undeva în afara Statelor Unite, ca să nu mai vorbim că salvatorul financiar al lui Knight în zilele mai puțin prospere a Blue Ribbon a fost o companie comercială japoneză, Nissho.

Interesant despre Shoe Dog este că evenimentele povestite în carte se cam termină în 1980, când Nike a devenit companie publică. În acea zi, Knight avea o avere de 178 milioane de dolari, în timp ce mulți dintre primii săi angajați aveau participații de până la 6 milioane de dolari. Pentru Knight, istoria timpurie a lui Nike, una definită de frica aproape constantă de faliment, a fost povestea de spus. În ciuda agoniei, în ciuda nenumăratelor dăți în care creația sa aproape că a murit, Knight spune că ar face-o mereu la fel dacă ar avea ocazia.