Un neurolog explică care e diferența dintre demență și uitarea normală

Chiar în momentul în care începem să ne gândim serios la sănătatea și la imortalitatea pe termen lung, responsabilitățile noastre sunt atât de mari încât de multe ori putem avea impresia că ne pierdem deja capacitățile mentale: numele animalelor noastre preferate și ale oamenilor devin o supă de cuvinte interschimbabile; cheile noastre devin din ce în ce mai evazive; trebuie să setăm alerte pentru toate întâlnirile din calendar.

Dar cum ne putem da seama dacă această slăbiciune frustrantă este o reflectare a declinului cognitiv legat de vârstă, semnele timpurii ale propriei noastre demențe iminente sau pur și simplu o fază prea obositoare din care ne vom reveni? Ar putea fi chiar doar un episod normal?

• La ce să fie atenți părinții copiilor răciți? Sfatul medicului!
• Cinci destinații turistice din Spania pe care să le eviți în 2026

Când să ne îngrijorăm că uităm lucruri?

Neurologul Richard Restak, în vârstă de 82 de ani, spune că ar putea exista un motiv mai banal decât credem pentru pierderea memoriei: „Pe tot parcursul vieții, stresul provoacă o scădere a funcției normale a creierului: ai dificultăți de memorie și nu-ți mai vin nume în minte”.

Desigur, este aproape imposibil să evităm complet lucrurile stresante, dar unul dintre ele, spune el, este să ne îngrijorăm că ne îmbolnăvim de Alzheimer din cauza unei uitări ușoare: „Există exemple de oameni care ies din centrele comerciale și nu-și pot aminti unde au parcat mașina. Ei bine, aceasta este doar o uitare normală”.

Când este vorba cu adevărat despre demență?

Totuși, există și o versiune mai îngrijorătoare a poveștii, spune Restak: „Dacă ieșiți din mall și nu vă puteți aminti: Am venit aici cu mașina, am luat un autobuz sau m-a lăsat cineva?”.

Neurologul Restak este, în mod clar, încă ager la minte: pe lângă faptul că scrie cărți, este profesor clinician la Universitatea „George Washington” din Washington DC. Specialistul acceptă cu calm un ușor declin al abilităților sale, care vine odată cu vârsta. El își amintește de o cină din cadrul unui turneu de promovare a cărții, organizat cu mulți ani în urmă, în cadrul căreia i-au fost prezentate zeci de persoane noi.

Memoria, strâns legată de atenție

„Nu am avut nicio problemă în a-mi aminti numele. Nu sunt sigur că aș putea face asta astăzi. (…) Memoria se bazează pe imagini, nu pe cuvinte. Așadar, aș putea să iau numele tău, Amy Fleming (derivat din flame=flacără în eng. – n.r.), și să văd o imagine cu tine în flăcări – și astfel, când te voi vedea data viitoare, numele tău îmi va veni în minte”, îi spune el interlocutoarei, potrivit The Guardian.

De asemenea, memoria este adesea mai mult legată de atenția acordată decât de deficitele cognitive. Revenind la analogia lui Restak cu mall-ul, el spune că, dacă atunci când ajungem la mall, avem în minte ceva mai interesant decât coordonatele parcării, deci nu vom acorda atenție zonei aparent nesemnificative a plasării mașinii într-un anumit loc și, prin urmare, nu vom dedica o amintire a acesteia. Este mult mai greu să acordăm atenție lucrurilor care nu ne entuziasmează.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Proteinele ar putea prezice cine va dezvolta demență peste 10 ani

Cercetătorii au identificat 15 factori asociați cu riscul de demență timpurie

Numărul cazurilor de demență ar putea crește mai mult decât se estima în următorii ani

Adulții cu ADHD au un risc mai mare de a dezvolta demență