De ce depinde durata de viaţă? De ritmul şi de forma îmbătrânirii

A trăi o viaţă intensă, dar scurtă este un concept care face
aluzie la stilul de viaţă, dar cu câteva variaţiuni a fost luat în
considerare şi de biologie, cercetătorii corelând viteza
metabolismului unei specii cu durata medie de viaţă a acesteia.
Această legătură, deşi are multe argumente în favoarea ei, este
încă controversată.

Recent, un studiu condus de Annette Baudisch de la Institutul Max
Planck pentru Cercetări Demografice din Rostock, Germania, publicat
în revista Methods in Ecology and Evolution, a arătat că actualele
metode de analiză utilizate în studiile comparate asupra
îmbătrânirii sunt viciate de confuzia dintre două concepte aparent
asemănătoare, dar în realitate diferite.

• FBI concediază agenți care lucrau la anchete ce-l vizau pe Donald Trump
• Giganții americani de Inteligență Artificială acuză China de furt

„Anumite organisme trăiesc o viaţă scurtă, altele una îndelungată.
Acesta reprezintă ritmul îmbătrânirii. Speciile cu viaţă scurtă au
un ritm rapid de îmbătrânire, cele care trăiesc mult au un ritm
lent. De exemplu, omul are acest ritm lent, în timp ce păsările
cântătoare îl au rapid”, a explicat Annette Baudisch.

În schimb, forma îmbătrânirii descrie felul în care mortalitatea,
adică riscul de deces, se modifică odată cu înaintarea în vârstă.
Iar unicul mod de a măsura acest indicator este factorul imbătrânirii.

„În Suedia, la 15 ani doar 2 tinere din 100.000 mor, dar o femeie
din două moare la 110 ani. Această diferenţă notabilă de
mortalitate la începutul şi la sfârşitul vieţii adulte înseamnă că,
pentru fiinţa umană forma îmbătrânirii este abruptă, în timp ce la
alte specii aceasta are o pantă mai lină. La anumite specii, riscul
de moarte se poate chiar micşora cu vârsta, motiv pentru care
indivizii mai în etate au un risc mai scăzut de deces. Acesta pare
a fi cazul broaştei ţestoase din deşert, a aligatorilor şi a
crocodililor”.

Rezultatele studiului au implicaţii asupra biologiei evolutive şi a
studiului îmbătrânirii. „Trebuie să comparăm speciile pentru a
înţelege felul în care evoluţia a configurat biologia îmbătrânirii la diferite specii, dar
actualele metode sunt limitate deoarece confundă ritmul cu forma
procesului. A nu ţine cont de distincţia dintre ele poate duce la
concluzii greşite”, a mai precizat Baudisch.

Apoi, nu toate speciile cu viaţă scurtă trăiesc „intens” şi mor
tinere. Este cazul măcălendrilor, dar nu şi al oii din Munţii
Stâncoşi sau al bivolului african. Potrivit datelor de care dispun
cercetătorii germani, se pare că a trăi o viaţă intensă şi a muri
de tânăr nu este decât o posibilitate: se poate şi trăi intens şi
muri bătrân, sau trăi „lent” şi muri tânăr. În natură există toate
combinaţiile.

Sursa: Le Scienze