Strămoşii oamenilor navigau pe mări încă de acum 130.000 de ani

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Concluzia atinsă de cercetători se bazează pe uneltele de piatră descoperite pe insula Creta. Deoarece Creta este o insulă, orice individ preistoric care a lăsat unelte pe acest teritoriu trebuie să fi călătorit pe mare.

Cercetările au demonstrat că uneltele sunt atât de vechi încât îl preced pe Homo sapiens, ele fiind confecţionate de Homo erectus.

Obiectele sunt foarte diferite de cele găsite până acum în Creta, asemănându-se doar cu uneltele datând de la începutul epocii de piatră descoperite în Africa, care au o vechime de aproape 700.000 ani.

Cu ajutorul geologului Karl Wegmann, de la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, SUA, care cunoştea foarte bine geologia Cretei, cercetătorii au aflat care sunt straturile de roci din care a fost alcătuită Creta şi cum pot fi datate acestea. Câteva dintre obiectele din piatră au fost făcute din rocile ce au strat la baza insulei şi care erau formate din nisip.

Astăzi, rocile şi uneltele încastrate în ele se află la sute de metri sub nivelul mării. Acelaşi proces care provoacă cutremure face ca insula Creta să se înalţe din mare cu 1.27 de milimetri pe an, adică de 35 de ori mai încet decât viteza cu care cresc unghiile. Acest proces de ridicare al insulei a ajutat la conservarea plajelor şi a teraselor de-a lungul coastei.

Cele mai joase terase sunt foarte uşor de datat. Oamenii de ştiinţă pot măsura vârsta scoicilor încastrate în roci utilizând datarea cu carbon radioactiv. Folosindu-se de această metodă, cercetătorii au aflat că terasele au între 45.000 şi 50.000 de ani.

„Ştim cu siguranţă că uneltele se află la zeci de metri sub aceste terase şi ţinând cont că acestea au o vechime de 50.000 de ani, înseamnă că ele vor fi mult mai vechi”, a declarat Wegmann. O problemă găsită de cercetători este aceea că metoda carbonului radioactiv poate identifica date cu o vechime de maxim 50.000 de ani. Pentru datarea rocilor mai vechi de 50.000 de ani, oamenii de ştiinţă au fost nevoiţi să recurgă la alte tehnici.

Cunoaşterea vitezei cu care Creta se înalţă de sub ape permite efectuarea unor calcule simple pentru a releva vârsta rocilor. Imediat ce află vârsta celei mai joase terase, geologii pot calcula vârsta celei mai înalte dintre ele, măsurând diferenţa de altitudine. Aşa au aflat că cea mai înaltă terasă are o vârstă de 130.000 ani, permiţând datarea uneltelor găsite de echipa lui Wegmann.

„Cel mai important aspect al acestei descoperiri, din punctul meu de vedere, este faptul că indivizii din această specie cu care suntem înrudiţi nu erau deloc lipsiţi de inteligenţă, aşa cum mulţi dintre noi cred astăzi. Din contră, erau capabili de lucruri extrem de complexe”, a conchis Wegmann.

Sursa: McClatchy