Helmut Schmidt, cancelarul german care s-a opus cu vehemenţă acţiunilor Armatei Roşii

Schmidt a condus Republica Federală Germană în perioada 1974-1982, a pus bazele monedei euro în timpul mandatelor de cancelar, opunându-se cu vehemenţă acţiunilor Armatei Roşii şi devenind o figură importantă a mişcării de centru-stânga în Germania, potrivit site-ul agenţiei de presă DPA.

Helmut Heinrich Waldemar Schmidt s-a născut în Hamburg, în data de 23 decembrie 1918, la o lună după încheierea Primului Război Mondial. A fost cancelarul Germaniei de Vest în perioada 1974-1982, cea mai dificilă perioadă a acesteia, în condiţiile în care în anii 1970 se confrunta cu acte de terorism intern, fiind prinsă în mijlocul Războiului Rece.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

În timpul mandatului său, s-au pus bazele constituirii monedei euro, intrată în circulaţie în 1999. Împreună cu fostul preşedinte francez, Valery Giscard d’Estaing, Schmidt a fondat, în 1978-1979, Sistemul Monetar European (EMS).

A luptat în trupele Germaniei naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pe frontul de est şi a devenit social-democrat în timp ce era ţinut prizonier de război de către trupele britanice.

După ce s-a întors din război, a studiat ştiinţele economice şi politice, dedicându-şi întreaga viaţă carierei de politician. În 1953, a fost ales în Parlamentul Germanei (Bundestag), fiind membru al partidului Social-Democrat (SPD).

Helmut Schmidt a fost căsătorit cu Hannelore, din 1942 până în 2010, când aceasta a decedat. Are o fiică, Susanne, care locuieşte în Londra. Schmidt a mai avut şi un fiu care a murit din cauza meningitei.

În timpul primului mandat de cancelar, Schmidt a câştigat o reputaţie în domeniul politicilor externe şi financiare. El a fondat summitul G7, care se mai desfăşoară şi în prezent.

În 1977, când Germania era destabilizată din cauza activităţilor teroriste ale Armatei Roşii (RAF), de extremă-stânga, abilitatea de a guverna a lui Schmidt a fost testată la maximum. El a refuzat să pună în practică solicitările RAF prin care se ordona eliberarea din închisoare a teroriştilor în schimbul vieţii lui Schleyer, şeful asociaţiei patronilor vest-germani, care fusese răpit la Koln. Refuzul lui Schmidt a dus la moartea lui Schleyer.

În domeniul politicilor externe, Schmidt a sprijinit, de exemplu, decizia NATO din 1979 care obliga URSS să accepte o reducere comună a armelor nucleare din Europa sau o cursă a armamentelor grele, în caz contrar.

A fost directorul editorial al ziarului Die Zeit, devenind o figură importată de centru-stânga în Germania.

În peste 30 de lucrări, şi-a dezvoltat ideile despre politicile interne şi externe. De asemenea, a înregistrat concerte de pian din Mozart şi Bach.

Sursa: Mediafax