Home » Istorie » Cum a reuşit un ofiţer de origine irlandeză să scape nepedepsit după ce a încercat să fure cea mai de preţ comoară a Angliei

Cum a reuşit un ofiţer de origine irlandeză să scape nepedepsit după ce a încercat să fure cea mai de preţ comoară a Angliei

Publicat: 15.05.2016
Se consideră că bijuteriile coroanei britanice au o valoare nepreţuită.
În dimineaţa zilei de 9 mai 1671, Thomas Blood, cunoscut sub numele de ,,Colonelul”, împreună cu grupul său de complici, intra în Turnul Londrei pentru a pune mâna pe cea mai de preţ comoară a Angliei: bijuteriile coroanei monarhiei britanice. Cu toate că Blood a fost capturat rapid, regele Carol al II-lea a fost atât de impresionat de îndrăzneala infractorului încât i-a cruţat viaţa şi, chiar mai mult decât atât, l-a împroprietărit cu un vast domeniu în Irlanda.
Născut în 1618, Blood a cunoscut ascensiunea în timpul Războiului Civil din Anglia, când a părăsit cauza regalistă şi s-a alăturat lui Oliver Cromwell. Perfidia i-a adus o proprietate profitabilă în Irlanda, dar a fost ulterior lipsit de pământurile sale în anul 1660, după ce Carol al II-lea a fost încoronat ca rege. De atunci, Thomas Blood a devenit un complotist de neegalat. A participat la mai multe încercări ale republicanilor de a-l asasina pe rege şi chiar a condus un atac în anul 1663, la Castelul din Dublin, în timpul unei lovituri de stat, care, însă, a eşuat.
Thomas Blood (Foto:circa71.wordpress.com)
În ciuda riscurilor la care se expunea, Blood a reapărut în paginile istoriei, în anul 1671, când a pus la cale unul dintre cele mai mari furturi din istoria monarhiei britanice. Printre bijuteriile coroanei, pe care Colonelul a reuşit să pună mâna, se numărau: o coroană împodobită cu diamante şi alte pietre preţioase, un glob şi un sceptru din aur. Comoara era depozitată într -o cameră de la subsolul Turnului Londrei şi era păzită în acel moment de Talbot Edwards, un soldat retras din activitate, căruia i-a fost permis să îşi completeze veniturile arătând bijuteriile turiştilor care doreau să plătească o mică sumă de bani.
Pe data de 9 mai 1671, în jurul orei 7 dimineaţa, Blood a ajuns la Turnul Londrei, împreună cu cei patru complici ai săi: fiul lui, Thomas, Robert Perrot, Richard Halliwell şi William Smith. Fiecare dintre aceştia era înarmat cu pumnale şi pistoale. Colonelul era deghizat în preot şi purta un ciocan de lemn ascuns în interiorul sutanei.
În timp ce Smith aştepta cu caii lângă porţile Turnului, ceilalţi au intrat în fortăreaţă şi s-au întâlnit cu Talbot Edwards. Blood îi sugerează nonşalant acestuia că trebuie să îi arate lui Perrot bijiteriile coroanei. Edwards i-a condus pe cei trei în camera unde acestea erau depozitate, însă, imediat ce a deschis uşa, infractorii l-au atacat, i-au pus un căluş în gură şi un sac pe cap. Atunci când paznicul în vârstă de 77 de ani a încercat să scape de cei care îl atacaseră, Blood l-a lovit pe bărtân cu ciocanul în cap şi l-a înjughiat în burtă.
Colonelul şi complicii săi reuşesc să pună mâna pe bijuteriile coroanei britanice 
După ce au pus mâna pe comoară, hoţii au modificat bijiteriile, astfel încât să poată fi mai uşor de ascuns. Colonelul şi-a folosit ciocanul pentru a aplatiza coroana, transformând-o într-o farfurie, iar fiul său a tăiat sceptrul în jumătate. În acel moment Halliwell, unul dintre ceilalţi soldaţi care păzeau Turnul, a intrat în camera în care erau depozitate bijuteriile, spunând că Wythe, unul dintre fiii regelui, s-a întors acasă şi îl căuta pe tatăl său. În acel moment, hoţii s-au văzut nevoiţi să fugă cu prada pe care o capturaseră. Talbot Edwards şi-a alertat de îndată camarazii strigând: ,,Trădare! Coroana este furată!”.
Atenţionaţi asupra pericolului, Wythe şi inginerul militar suedez Martin Beckman au plecat în urmărirea infractorilor. După lupte grele purtate în Turn, Colonelul şi complicii săi au fost prinşi şi puşi în lanţuri. În acel moment, Blood a spus că va răspunde doar în faţa regelui Carol al II-lea însuşi. În mod surprinzător, acesta a fost de acord să îl primească şi să îl chestioneze personal. Ceea ce a urmat a fost una dintre cele mai neobişnuite interogări ale istoriei. Se cunosc puţine lucruri despre ceea ce s-a spus de fapt, dar se presupune că Blood şi-a mărturist fapta şi a acceptat să facă orice pentru a-şi recăpăta libertatea.
Deşi, la acea vreme, infracţiunea pe care Blood a comis-o era suficient de gravă pentru a-i aduce pedeapsa cu moartea, totuşi, Carol al II-lea l-a iertat şi, mai mult decât atât, l-a împroprietărit cu un domeniu în Irlanda, care îi aduce un venit anual de circa 500 de lire pe an. Decizia luată în acel moment de către monarhul britanic a fost dezbătută intens de-a lungul timpului. Unele voci susţineau că regele a fost pur şi simplu amuzat de comportamentul grosolan şi de povestea vieţii Colonelui, alte opinii menţionează faptul că Blood s-ar fi aflat în serviciul Ducelui de Buckingham, unul dintre cei mai de seamă intriganţi de la curtea lui Carol al II-lea.
Oricare ar fi fost motivele reale ale graţierii, se pare că regele a făcut o alegere foarte bună în a-i acorda Colonelului o nouă şansă la libertate, deoarece, după ce a fost eliberat, Thomas Blood a devenit unul dintre cei mai prolifici informatori ai Coroanei britanice. După ce a murit, în anul 1680, Blood a fost exhumat de către autorităţi, care încercau astfel să se asigure că acesta nu şi-a înscenat propria moarte. Infractorul a fost apoi reînhumat sub o piatră funerară pe care este inscripţionat: ,,Aici se află omul care a pus la cale cele mai multe nelegiuri din întreaga istorie a Angliei”.

 

 

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase