Cum a reuşit un ofiţer de origine irlandeză să scape nepedepsit după ce a încercat să fure cea mai de preţ comoară a Angliei

În ciuda riscurilor la care se expunea, Blood a reapărut în paginile istoriei, în anul 1671, când a pus la cale unul dintre cele mai mari furturi din istoria monarhiei britanice. Printre bijuteriile coroanei, pe care Colonelul a reuşit să pună mâna, se numărau: o coroană împodobită cu diamante şi alte pietre preţioase, un glob şi un sceptru din aur. Comoara era depozitată într -o cameră de la subsolul Turnului Londrei şi era păzită în acel moment de Talbot Edwards, un soldat retras din activitate, căruia i-a fost permis să îşi completeze veniturile arătând bijuteriile turiştilor care doreau să plătească o mică sumă de bani.

Deşi, la acea vreme, infracţiunea pe care Blood a comis-o era suficient de gravă pentru a-i aduce pedeapsa cu moartea, totuşi, Carol al II-lea l-a iertat şi, mai mult decât atât, l-a împroprietărit cu un domeniu în Irlanda, care îi aduce un venit anual de circa 500 de lire pe an. Decizia luată în acel moment de către monarhul britanic a fost dezbătută intens de-a lungul timpului. Unele voci susţineau că regele a fost pur şi simplu amuzat de comportamentul grosolan şi de povestea vieţii Colonelui, alte opinii menţionează faptul că Blood s-ar fi aflat în serviciul Ducelui de Buckingham, unul dintre cei mai de seamă intriganţi de la curtea lui Carol al II-lea.

Oricare ar fi fost motivele reale ale graţierii, se pare că regele a făcut o alegere foarte bună în a-i acorda Colonelului o nouă şansă la libertate, deoarece, după ce a fost eliberat, Thomas Blood a devenit unul dintre cei mai prolifici informatori ai Coroanei britanice. După ce a murit, în anul 1680, Blood a fost exhumat de către autorităţi, care încercau astfel să se asigure că acesta nu şi-a înscenat propria moarte. Infractorul a fost apoi reînhumat sub o piatră funerară pe care este inscripţionat: ,,Aici se află omul care a pus la cale cele mai multe nelegiuri din întreaga istorie a Angliei”.