Povestea bizară a ”Titanicului Nazist”, pe care foarte puţini o ştiu. Aproape 5.000 de oameni au murit

Maestrul propagandei, Joseph Goebbels, a creat filmul ,,Nazi Titanic,” un film german din 1943 despre propaganda din timpul războiului, un film despre faimoasa scufundare a navei. Acest ,,Titanic” şi-a întâlnit propriul iceberg, doi ani mai târziu, susţinându-se că ar fi fost de două ori mai multe victime pe acest vas decât pe cel original.

Ministrul  propagandei, Joseph Geobbels, a intenţionat să demonstreze superioritatea cinematografiei germane, filmul fiind utilizat ca o unealtă a propagandei. Acesta demonstra că influenţa capitalismului britanic şi american sunt responsabile pentru  dezastru. Prin introducerea în film a unui marinar german, Geobbels dorea să demonstreze superioritatea, curajul şi modestia poporului german în comparaţie cu cel britanic.

• Există un singur loc pe Pământ unde atât Omul de Neanderthal, cât și oamenii moderni au…
• De ce au fost interziși câinii în Antarctica?

În primă fază, filmul a fost regizat de Herbert Selpin, care a fost arestat în timpul producţiei pentru trădarea poporului nazist, iar în cele din urmă a fost găsit spânzurat în celula sa. Filmul a fost terminat de Werner Klingler.

Deşi filmul a avut un scop cinematografic în părţile europene care erau ocupate de nazişti, din 1943  în Germania a fost interzis la ordinele lui Goebbels, care se temea că va slăbi încrederea morală a cetăţenilor germani. Filmul ,,Nazi Titanic”, cunoscut simplu ca şi ,,Titanic”, a fost  primul film care a combinat personajele ficţionale cu subiectul istoric şi scufundarea vasului, ambele au fost preluate şi au devenit foarte cunoscute în filmul Titanic.

Scena de început îl prezintă pe preşedintele White Star Line, J. Bruce Ismay (E.F. Furbringer), care îşi vinde acţiunile din companie pentru a achiziţiona Titanicul, crezând că nava este capabilă să întreacă recordul mondial al vitezei. Acesta dorea să-şi răscumpere acţiunile, până când  presa ar fi publicat date despre fapta sa. Desigur, toată lăcomia sa este inevitabil distrusă de întâlnirea cu iceberg-ul, eroul fiind tot un german, Primul ofiţer, Herr Peterson (Hans Nielsen) este prezentat în timp ce se roagă de căpitan să încetinească vasul şi pregăteşte navigatorii germani să salveze sute de pasageri, inclusiv o tânără care ar fi fost lăsată în cabina sa să moară de către mama ei britanică.

În primul său voiaj, din 1912, primul ofiţer Peterson (Hans Nielsen), care era de origine germană, îl imploră pe bogatul şi snobul căpitan al vasului să reducă viteza, dar el îl refuză şi Titanicul se loveşte de un gheţar. Pasagerii de la clasa întâi se comportă ca nişte fricoşi, în timp ce Peterson împreună cu alţi pasageri germani îşi păstrează calmul şi încearcă să-i salveze pe ceilalţi. În cadrul unei anchete a dezastrului, Peterson depune mărturie împotriva lui Ismay, condamnându-i acţiunile. Însă Ismay este achitat de acuzaţii, vina fiind pusă pe seama căpitanului decedat Smith.

O mare parte din peliculă a fost filmată pe Marea Baltică  şi în portul Gdynia, care la aceea vreme era ocupat de germani. Nava SS Cap Arcona, pe care s-a filmat pelicula, a avut aceiaşi soartă ca a Titanicului, a fost scufundată cu câteva zile înainte de terminarea celui De-al Doilea Război Mondial, de către Forţele Aeriene Regale pe 3 mai 1945.  Numărul morţilor a fost de trei ori mai mare decât cel de pe adevăratul Titanic. 

Produţia filmului Titanic a înfruntat nenumărate dificultăţi, ciocnirea unor ego-uri puternice, diferenţele de creativitate şi frustrările generale din timpul războiului. În timpul filmărilor, cerinţele lui Salpin au necesitat multe resurse financiare, pe care Goebbels i le acorda în ciuda faptului că acestea distrugeau economia Germaniei din timpul războiului. La o săptămână de la începutul filmărilor pe Cap Arcona, Herbert Selpin a convocat o întrunire de criză în cadrul căreia a adus comentarii jignitoare despre ofiţeri Kriegsmarine (marina de război), care ar fi trebui să fie consultanţi pentru film, însă aceştia erau mult mai interesaţi să molesteze actriţele din film. Coregizorul filmului Walter Zerlett-Olfenius l-a denuţat pe Selpin la Gestapo (poliţia de stat) , acesta fiind arestat imediat şi luat la întrebări de Joseph Goebbels.Selpin nu şi-a retras afimaţiile, lucru care l-a înfuriat pe Goebbels. În mai puţin de 24 de ore de la arestarea sa, Selpin a fost găsit spânzurat în celulă. Desigur Goebbels înscenase crima. Echipa de actori a ştiut că totul este o înscenare şi dorea să se răzbune pe Zerlett-Olfeniu, însă Goebbels i-a obligat  prin emiterea unei proclamaţii să-l lase în pace pe coregizor.

Producţia filmului a costat patru milioane de mărci germane, echivalentul a 180 de milioane de dolari din zilele noastre.

Premiera filmului trebuia să aibă loc în 1943, dar cinematograful a fost bombardat  de Forţele Aeriene Regale cu o noapte înainte. Aşadar fimul a avut o premieră ,,respectabilă”  la Paris, în noiembrie 1943, unde a fost primit foarte bine de audienţă. Însă Goebbels a interzis difuzarea peliculei în Germania, deoarece în aceea perioadă Germania se confrunta cu raiduri aeriene inamice masive, aşa că un film în care este prezentată teroarea şi moartea în masă nu reprezenta o idee bună.

Nava SS Cap Arcora s-a scufundat pe 3 mai 1945, în timp ce transporta peste 5.000 de deţinuţi evrei, majoritatea murind în timpul atacului. 

Sursa: The Vintage News

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: