Maşinile lui Leonardo Da Vinci. Marile invenţii ale italianului care au ajuns să devină realitate abia după aproape 400 de ani

Leonardo Da Vinci este una dintre cele mai recunoscute personalităţi ale culturii noastre. Acest lucru se datorează în mare măsură spiritului său artistic şi a minţii care este considerată de mulţi istorici „înaintea timpului său”. Cea mai cunoscută operă a sa este Mona Lisa, dar pe lângă aceasta, Da Vinci s-a remarcat prin polivalenţa şi diversitatea activităţilor sale. Lucru oarecum normal pentru era sa, dar spre deosebire de contemporanii lui, şi-a folosit inventivitatea nativă în toate domeniile pe care le-a abordat. În afară de deprinderile artistice, precum sculptor sau pictor, a fost şi anatomist, filosof natural şi inginer, domenii în care a produs lucruri remarcabile.

Născut în 15 aprilie 1452, în Amboise, Leonardo Da Vinci a avut rădăcini modeste, fiind fiul ilegitim al unui notar şi al unei femei de la ţară. Datorită talentului său artistic, arătat de la vârste fragede, la 15 ani a fost trimis în Florenţa. Acolo a fost ucenicul lui Andrea Del Verrocchio, care era foarte bine văzut în societatea italiană.

• Sfârşitul monarhiei în România. În ce condiţii a avut loc abdicarea regelui Mihai I
• Jocuri financiare: Cum a vrut Rusia să împiedice apropierea Bulgariei de Austro-Ungaria

În 1499, când a izbucnit războiul, Da Vinci era deja un artist cunoscut. Acesta a fugit în Veneţia acolo unde a fost arhitect militar şi inginer. Deşi filosofia sa de viaţă era una pacifistă, nu putea refuza o muncă plătită, mai ales în acele vremuri grele.

Astăzi, unele invenţii ale sale sunt interesante, având în vedere curenta aplicabilitate a lor.

Tancul

Această maşină de război proiectată de Da Vinci este una dintre cele mai interesante, şi, cel puţin pe hârtie, ar fi putut juca un rol important pe câmpul de luptă. Maşina era circulară, dându-i posibilitatea să aibă o rază de acţiune de 360 de grade. De asemenea, suprafaţa era înclinată, cu un „blindaj” de oţel, iar proiectilele aveau marea şansă să ricoşeze sau să nu penetreze suprafaţa tancului. Problema majoră era deplasarea, fiind o maşină grea, iar faptul că animale de tracţiune precum caii nu reacţionează bine în spaţii strânse, l-a condus pe Da Vinci să apeleze la forţa umană pentru deplasarea vehiculului. Era nevoie de opt oameni pentru mişcarea acestei maşinării. Totuşi, viteza ar fi fost foarte mică, într-o eră în care viteza oferită de cavalerie era esenţială în orice armată.

Sursa: War History Online

A fost nevoie de locomoţie mecanizată pentru ca acest principiu să funcţioneze. Este interesant că această idee şi-a găsit utilitatea 5 secole mai târziu, când în 1915 britanicii au inventat primul tanc autentic din istorie, Mark I.

Elicopterul

Aceasta este o altă invenţie cu mult înaintea timpului. A fost proiectat în 1593, cu 450 de ani mai devreme faţă de primul elicopter funcţional inventat. Elicea principală avea un diametru de 2 metri. La fel ca în cazul tancului, Leonardo a trebuit să se bazeze pe forţa umană pentru a o mişca. Era nevoie de doi oameni care să stea în centrul platformei circulare. Rotirea elicelor ar fi trebuit să propulseze maşinăria. Lucru care nu s-a produs, din cauza forţei extrem de mici. Nici măcar forţa de propulsie oferită de motorul cu aburi nu a fost capabilă să ridice un obiect în aer. Abia în 1933 a fost produs primul elicopter funcţional, după câteva decenii de experimente şi prototipuri mai mult sau mai puţin reuşite care foloseau motoare pe bază de combustibil fosil.

Sursa: Leonardo Da Vinci’s Inventions

Deşi acest proiect nu a avut în vedere aplicabilitatea militară, este important pentru a înţelege felul în care mintea lui Leonardo Da Vinci funcţiona, intersectând observaţiile sale din natură şi încercând să ofere o aplicabilitate în proiectele sale.

Mitraliera

Unele dintre cele mai mari probleme ale armelor care foloseau praf de puşcă a fost timpul mare de încărcare. Ideea lui Da Vinci, folosind o armă cu mai multe ţevi, putea contribui la rezolvarea acestei probleme. Proiectul lui Leonardo avea 33 de ţevi dispuse pe trei rânduri a câte 11, montate pe două roţi pentru mobilitate.

Sursa: War History Online

Avea totuşi un sistem foarte complicat care putea fi pus greu în practică, de asemenea, încărcarea rămânea o problemă, iar având în vedere timpul mare pentru a încărca 33 de ţevi, acest proiect nu a fost pus în practică. Abia în secolul XIX, această idee a putut fi pusă în practică de Richard Gatling în timpul Războiului Civil American din 1861.

Alte invenţii proveneau, însă dinaintea timpului său. Acesta este cazul arbaletelor mari care era deplasate cu ajutorul unor roţi, principiu similar cu balistele romane care le foloseau pentru capacitatea lor de distrugere. Într-o era în care proiectilele puteau fi propulsate cu ajutorul prafului de puşcă, balista a devenit învechită.

Surse: War History Online, Leonardo Da Vinci’s Inventions

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Mona Lisa, autoportretul lui da Vinci?

Fanilor “Codul lui Da Vinci” li se ofera un tur virtual al Capelei Rosslyn

Leonardo Da Vinci – arab?

Cina cea de taina isi dezvaluie noi secrete