Cum s-au desfăşurat Jocurile Olimpice din 1936 sub dictatura regimului nazist. ''Mulţimea ţipa şi îl ovaţiona pe Hitler. Era înfricosător!''

De la prima ediţie a Jocurilor Olimpice de Vară, acestea s-au dovedit a fi locul în care cei mai buni atleţi din diferite ţări se reunesc pentru a căştiga faimă şi onoare. În cadrul competiţiei se scria istorie, recorduri fiind întrecute şi aptitudinile corpului uman fiind duse până la cele mai extreme limite.

În 1931, Berlinul a fost ales ca oraş gazdă pentru Jocurile Olimpice din 1936, informează Vintage News. Doi ani mai târziu naziştii au preluat puterea în Germania, deşi Jocurile Olimpice erau pe punctul de a începe toate valorile şi ideile promovate de competiţie au fost distruse. 

În acel an a devenit mult mai clar că germanii doreau să utilizeze competiţia în scop propagandistic, atleţii lor fiind prezentaţi ca supereroi ai rasei ariene. Istoricul Barbara Burstin susţine că germanii îi considerau pe atleţi superiori datorită construcţiei genetice şi a familiei din care făceau parte. Trei ani au fost suficienţi pentru ca Hitler să transforme democraţia slabă a ţării în dictatură sub influenţa steagului nazist. Sub influenţa noii ordini sociale, oamenii erau deja persecutaţi pentru că erau evrei, rromi sau oponenţi politici. Naziştii deţineau controlul asupra oricărui segment din viaţa germanilor, inclusiv sportul. 

Până în 1936 rasa ariană reprezenta o politică adoptată de toate organizaţiile atletice. Dintre cei 348 de participanţi, unul singur era german şi evreu. Helen Mayer care a concurat în cadrul probei de scrimă, a fost inclusă în echipă deoarece doar tatăl său era evreu, dar şi datorită presiunilor exercitate de Comitetul Olimpic Internaţional. 

Comitetul Olimpic German pe de altă parte i-a exclus pe ceilalţi germani care avea rude evreieşti sau rrome, inclusiv pe unii dintre cei mai renumiţi atleţi ai ţării. Una dintre acestea era Lilli Henoch, competitoare la aruncarea cu greutăţi şi cu discul. Atleta deţinea patru recorduri mondiale şi căştigase de 10 ori la rând Campionatul Naţional din Germania. Desigur excluderea atleţilor a stârnit revoltă la nivel global, mulţi atleţi evrei din alte ţări dorind să boicoteze Jocurile Olimpice de la Berlin. În 1930, artiştii şi sculptorii germani au realizat reprezentări ale atleţilor sub forma  tipului perfect de arian. Printre trăsături se numărau muşchii bine devoltaţi, poziţia eroică şi trăsăturile faciale care reprezentau idealul arian. Astfel de reprezentări sugerează că naziştii considerau aspectul fizic foarte important la nivel general inclusiv privind soldaţii din cadrul armatei. 

Deşi organizaţiile olimpice din SUA şi Europa au dorit să boicoteze şi chiar să mute competiţia într-o altă ţară, Comitetul Olimpic American a afirmat că ,,Jocurile Olipice sunt despre sport şi atleţi, nu despre politică''. Pe 1 august Jocurile Olimpice au început în cadrul Stadionului Olimpic din Berlin. După sosirea lui Hitler la eveniment a început parada naţională. În timpul ceremoniei de deschidere şi Paradei Ţărilor, atleţii au utilizat salutul nazist atunci când au trecut prin faţa Fuhrer-ului. 

În timpul ce treceau pe lângă Hitler toate ţările şi-au coborât steagul, mai puţin Statele Unite, fapt ce a stârnit controverse, în acel moment. Scriitorul Thomas Wolfe, care a participat la ceremonia de deschidere scria că ,,evenimentul păreau mai mult unul religios, mulţimea ţipa şi îl ovaţional pe Hitler. Era înfricosător acest cult al personalităţii''.  Din loja sa, aflată la un nivel superior faţă de celelate Hitler a deschis Jocurile Olimpice. În timpul Jocurilor Olimpice, regimul nazist nu a ratat oportunitatea de a răspândi propaganda nazistă în toată ţara. 

Sursa: Wikimedia Commons

La proba de ridicat greutăţi, egipteanul Khadr El Touni a doborât recordul mondial ridicând 352 de kilograme învingăndu-l pe concurentul german. Hitler a fost impresionat de puterea lui El Touni şi a ordonat denumirea unei trăzi după atlet. Atletul afro-american Jesse Qwen a câştigat patru medalii de aur, Germania ca ţară gazdă a câştigat în total 89 de medalii, iar SUA s-a clasat pe locul doi cu 56 de medalii. 

Desigur, multe persoane s-au întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă boicotul din 1936 ar fi continuat. Unii istorici susţin că prin intermediul schimbării ţării în care erau organizate Jocurile Olimpice ar fi fost tras un semnal de alarmă privind propaganda nazistă şi cruzimea politicilor lui Hitler. De la Jocurile Olimpice din 1936, competiţia nu a mai fost organizată în următorii 12 ani. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: