Proiectul bizar din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial în care porumbeii au fost antrenaţi pentru a lansa bombe. Cercetarea a ajutat la dezvoltarea unor dispozitive utilizate frecvent în prezent

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Fără ajutorul sateliţilor sau al GPS-ului, deseori traiectoria bombelor era schimbată după lansare din cauza vântului.  Pentru a atinge cu acurateţe o ţintă, piloţii trebuiau să piloteze aeronava la altitudini joase, de unde puteau fi foarte uşor doborâte de inamici, notează Mail Online. 

Una dintre opţiuni implica zborul la altitudini înalte şi lansarea unui număr mare de bombe, în speranţa că măcar una dintre ele va lovi ţinta, însă metoda era ineficientă, scumpă şi provoca distrugeri colaterale mult mai mari.  Aşadar, NSIT a decis construirea unui planor care putea transporta o bombă de 450 de kilograme, însă noului planor îi lipsea un nou tip de sistem de ghidare  care putea asigura siguranţa şi acurateţea. 

• Ambasadorul francez la București: Pentru Rusia țaristă, trădarea României a echivalat pe termen scurt cu o…
• Nicolae Ceaușescu și vânătorile extravagante: 82 de mistreți împușcați într-o singură zi

În acel moment, psihologul B.F Skinner, cunoscut şi ca părintele al ”Behaviorismului”, împreună cu Ivan Pavlov au propus utilizarea porumbeilor. ”Am observat un stol de păsări cum decola şi se rotea în formaţie pe cer,” a afirmat Skinner. ”Imediat i-am văzut ca pe un dispozitiv care dispune de o vedere excelentă şi o manevrabilitate impecabilă,” a adăugat el. 

Iniţial a construit un ham care ar fi imobilizat corpul şi aripile păsării în timp ce capul şi gătul se puteau mişca liber. Apoi pentru a-i dresa, Skinner a amplasat seminţe pe ecrane ce prezentau imagini dintr-o zonă de război. Acesta a amplasat seminţele preferate ale păsărilor pe cele mai dificile ţinte, precum navele de pe apă ale inamicilor. În timp, porumbeii au început să lovească furios imaginea atunci când se mişca. Ulterior, păsările au reuşit să lovească ecranul cu ciocul de 10.000 de ori în 45 de minute. De-a lungul spatelui, până la cioc, porumbeilor le-a fost ataşat un electrod, prin atingerea acestuia de ecran erau transmise semnale electrice către mecanismul ce controla aripile. 

Porumbelul putea lovi cu ciocul în centrul ecranului pentru a păstra bomba pe direcţia iniţială sau putea lovi cu ciocul în stânga sau dreapta pentru a îi schimba traiectoria. Deşi în cadrul testelor sistemul a funcţionat perfect, Forţele Navale ale SUA nu au fost de acord ca porumbeii să deţină controlul asupra bombelor sale extrem de scumpe, aşadar nicio pasăre nu a fost implicată de-a lungul istoriei în misiuni militare. 

Însă cercetarea lui Skinner este şi astăzi utilizată în cadrul dispozitivelor din întreaga lume, în special în cadrul dispozitivelor cu ecran tactil.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: