Britanicii nu puteau suporta căldura din India, astfel că au început să importe gheaţă din celălalt colţ al lumii

Ideea a avut-o antreprenorul Frederic Tudor din Boston. Acesta dorea să taie gheaţă din lacurile din Noua Anglie (nord-estul Statelor Unite) şi să le încarce în navă pentru a fi transportate tocmai în India, relatează Atlas Obscura.

Aşa cum este uşor de intuit, au existat multe persoane care nu credeau că gheaţa poate rezista călătoriei. Presa de atunci a precizat că „o navă cu o încărcătură de 80 de tone de gheaţă a plecat din port spre Martinique. Sperăm că nu se va dovedi doar o speculaţie”.

• O descoperire unică, veche de 9.500 de ani, dezvăluie o perspectivă rară asupra ritualurilor străvechi
• Analizele ADN arată cine ar fi fost ultimul șaman siberian

Nu a fost. Tudor a rezolvat marea problemă de exploatare, izolare şi transportare a gheţii pe distanţe mari, testând metoda cu voiaje mai scurte, până în New Orleans şi Insulele Caraibe.

În 1833, a trimis prima navă spre Calcutta, încărcată cu 180 de tone de gheaţă din lacurile din Massachusetts, acoperite cu rumeguş şi ţinute în containere duble.

Patru luni mai târziu, când nava Tuscany a intrat în Calcutta pe 6 septembrie 1833, mai mulţi localnici au fost uimiţi de noua marfă. Se spune că un localnic din Calcutta credea că gheaţa creşte în copaci. Altul şi-a pus mâna pe gheaţă pentru mai multe minute, ţipând apoi de durere, crezând că s-a ars. Alţi indieni îşi doreau banii înapoi, observând că gheaţa dispare prea repede.

Totuşi, comerţul cu gheaţă a avut un mare succes, răspândindu-se şi în alte zone din India. Au început să existe „case de gheaţă” (depozite pentru gheaţă) enorme în oraşele Bombay, Calcutta şi Madras.

Cel mai mult s-au bucurat cluburile private din India stabilite de colonizatori, putând oferi, cu ajutorul apei îngheţate, o experienţă britanică mai autentică.

De asemenea, gheaţa a fost şi un remediu pentru diferite afecţiuni, de la febră la probleme digestive.

În timpul „foametelor” de gheaţă, aceasta putea fi cumpărate în cantităţi limitate şi pentru preţuri exorbitante.

În 1860, gheaţa nu mai era considerată un lux. Controlul asupra comerţului cu gheaţă a lui Tudor a continuat până în această perioadă, dar slăbit de vârsta înaintată, antreprenorul pierdea teren. Mai mult, lacurile din Massachusetts, afectate de poluarea de la noile căi ferate, şi-au pierdut din calitate. Apoi, au mai apărut şi unităţi care puteau fabrica gheaţa, prima fiind Bengal Ice Company, în timp ce noi căi ferate făceau transportul mai facil.

În ziua de astăzi, unde există congelatoare şi frigidere, ideea importului de gheaţă de pe alt continent pare total nelalocul ei.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Pescarii din India transformă plasticul din oceane în şosele

Faţa întunecată a colonialismului britanic: teribila foamete din Bengal

O bijuterie ”regală”, luată din India, se va vinde pentru milioane de dolari. Povestea impresionantă a diamantului care este scos la licitaţie pentru prima dată în 3 secole

Istoria necunoscută a francizei James Bond şi legătura sa cu Imperiul Britanic