Originile șopârlelor, elucidate de o nouă fosilă din Scoția

O descoperire de fosile din Scoția a oferit noi informații despre originile șopârlelor și despre evoluția acestora în era dinozaurilor.

Micul schelet numit Bellairsia gracilis, descoperit pe Insula Skye, are doar 6 cm lungime și datează din Jurasicul Mijlociu, acum 166 de milioane de ani. Noua fosilă excepțională cuprinde un schelet aproape complet, lipsind doar botul și coada. Acest lucru o face cea mai completă șopârlă fosilă a acestei epoci din toată lumea.

• Cum s-a transformat prietenia dintre I.G. Duca și Constantin Stere într-o relație dușmănoasă?
• Test de cultură generală. Cât de veche este specia Homo sapiens?

Scheletul de Bellairsia are un amestec de caracteristici ancestrale și moderne, oferind dovezi despre originile șopârlelor și despre cum ar fi putut arăta strămoșul șopârlelor de astăzi (care fac parte din grupul mai larg de animale cunoscut sub numele de Squamata).

Cercetarea, un proiect comun al cercetătorilor de la universitățile din Varșovia (Polonia), Oxford (Anglia) și UCL (Anglia), este publicată în revista Nature.

Originile șopârlelor, dezvăluite de o nouă fosilă

„Această mică fosilă ne permite să vedem evoluția în acțiune. În paleontologie, rareori ai ocazia să lucrezi cu fosile atât de complete, bine conservate, care provin dintr-o perioadă despre care știm atât de puține lucruri”, a spus dr. Mateusz Tałanda.

Fosila a fost găsită în 2016 de o echipă condusă de Universitatea din Oxford și National Museums Scotland. Este una dintre numeroasele descoperiri noi de fosile de pe insulă, care includ amfibieni și mamifere timpurii și care dezvăluie evoluția unor grupuri importante de animale care au supraviețuit până în prezent.

„Bellairsia are unele trăsături moderne de șopârlă, cum ar fi trăsături legate de cinetica craniană: aceasta este mișcarea oaselor craniului unul în raport cu celălalt. Aceasta este o caracteristică funcțională importantă a multor Squamata vii”, a explicat Dr Tałanda.

„A fost una dintre primele fosile pe care le-am găsit când am început să lucrez pe Insula Skye. Micul craniu negru ieșea din calcarul palid, dar era atât de mic încât doar datorită norocului l-am observat. Privind mai de aproape, am văzut dinții minusculi și mi-am dat seama că am găsit ceva important, dar nu am avut idee până mai târziu că aproape tot scheletul era acolo”, a spus dr. Elsa Panciroli.

Grupul Squamata

Squamata este grupul viu care include șopârle și șerpi și cuprinde astăzi peste 10.000 de specii, ceea ce îl face unul dintre grupurile de animale vertebrate vii cu cele mai multe specii. Printre aceste specii se numără șerpi, cameleoni și Gecko, găsite în întreaga lume. Grupul este caracterizat de numeroase caracteristici specializate ale craniului și restului scheletului, notează Eurek Alert.

Deși știm că cele mai timpurii origini ale Squamata se află cu 240 de milioane de ani în urmă, în Triasic, lipsa fosilelor din Triasic și Jurasic a făcut ca evoluția și anatomia lor timpurie să fie dificil de urmărit.

Analiza noii fosile în comparație cu Squamata dispărute fosilizate, dar și cu specii vii, confirmă că Bellairsia aparține de „tulpina” arborelui genealogic al Squamata. Asta înseamnă că s-a despărțit de alte șopârle chiar înainte de originile șopârlelor moderne.

Cercetarea susține, de asemenea, constatarea că șopârlele Gecko sunt o linie de ramificare foarte timpurie și că fosila enigmatică Oculudentavis, despre care s-a sugerat anterior că este un dinozaur, este, de fapt, o ramificație de Squamata.

Tehnologie de mare precizie

Pentru a studia specimenul, echipa a folosit tomografia computerizată (CT) cu raze X care, la fel ca CT-ul medical, permite realizarea de imagini 3D neinvazive. Acest lucru le-a permis cercetătorilor să fotografieze întreaga fosilă, chiar dacă cea mai mare parte a specimenului este încă ascunsă în rocă. În timp ce scanerele medicale funcționează la scară milimetrică, scanerul CT al Universității  din Oxford a dezvăluit detalii până la câteva zeci de micrometri.

Părți ale scheletului (cum ar fi craniul, membrele posterioare și pelvisul) au fost apoi fotografiate cu și mai multe detalii la Sincrotronul European (ESRF, Grenoble, Franța). Intensitatea fasciculului sincrotron permite o rezoluție de 4 micrometri, dezvăluind detalii ale celor mai mici oase din schelet.

Vă recomandăm să citiți și:

Un sanctuar ascunde ritualuri nemaivăzute până acum într-un templu egiptean

Copii sacrificați cu inimile smulse, descoperiți într-o excavație din Peru

Un nou studiu dezvăluie cum reciclau vikingii mozaicurile romane

Un specimen din Triasic s-a dovedit a fi o rudă timpurie a pterozaurilor abia la un secol după descoperire