Ce dezvăluie fosilele despre hibridizarea oamenilor timpurii?

Mulți dintre oamenii care trăiesc astăzi păstrează cu ei o componentă a ADN-ului neanderthalian în genele lor, fapt ce indică rolul important pe care l-a avut hibridizarea în evoluția speciei noastre.

Dovezile paleogenetice indică faptul că hibridizarea cu oamenii de Neanderthal și alte grupuri antice a avut loc de mai multe ori, istoria genetică a speciei noastre semănând mai mult cu o rețea decât cu un copac. În mod clar, originea omenirii este mai complexă decât se credea anterior.

• Teatrul românesc la finalul secolului al XIX-lea: „A fost o adevărată psihoză”
• Drama regelui Ferdinand I, războiul și un ambasador francez. „Cuvântul `Germania` nu se găsește în tratatul…

ADN-ul antic este rareori bine conservat în specimenele fosile, așa că oamenii de știință trebuie să recunoască posibilii hibrizi din structura scheletelor. Acest lucru este vital pentru înțelegerea trecutului nostru și a ceea ce ne face oameni.

Hibridizarea umană, aproape o certitudine

Profesorul Katerina Harvati de la Centrul Senckenberg pentru Evoluție Umană de la Universitatea din Tübingen, Germania, împreună cu profesorul Rebecca R. Ackermann de la Institutul de Cercetare a Evoluției Umane de la Universitatea din Cape Town, Africa de Sud, au investigat impactul hibridizării folosind cranii fosile și au identificat potențiali hibrizi individuali în trecut. Munca lor a fost publicată în revista Nature Ecology and Evolution.

Pentru a face acest lucru, cercetătorii au investigat un număr mare de rămășițe fosile aparținând oamenilor din paleoliticul superior, datând cu aproximativ 40 până la 20 de mii de ani în urmă. Câțiva dintre acești indivizi au un ADN care conține o mică componentă a strămoșilor neanderthalieni în genele lor, reflectând amestecul lor relativ recent cu acest grup.

Cercetătorii au comparat craniile de Homo neanderthalensis cu cele de Homo sapiens

Oasele craniene au fost comparate cu cele ale oamenilor de Neanderthal. Studiul lor a arătat că semnele hibridării au fost evidente, în special în zona maxilarului.

Harvati și Ackermann au identificat, de asemenea, hibrizi provenind din Orientul Mijlociu dar și din ​​Europa. Cu toate acestea, „acolo unde este posibil, statutul de hibrid individual ar trebui să fie confirmat folosind date genetice și, ca atare, considerăm aceste identificări ca ipoteze care trebuie testate”, spune Harvati, conform Phys.org.

Acesta a fost primul studiu de acest gen, spune ea, adăugând că „sperăm că acest lucru îi încurajează pe cercetători să se uite mai atent la aceste fosile și să combine mai multe dovezi pentru identificarea hibridării în înregistrarea fosilelor”.

Hibridizarea, un fenomen des întâlnit în natură

În alte organisme, de la plante la mamifere mari, hibridizarea este un fenomen bine cunoscut. „Se estimează că aproximativ 10% dintre speciile de animale produc hibrizi”, spune Ackermann. Hibrizii sunt cunoscuți și la primate, rudele noastre apropiate, cum ar fi babuinii, spune ea. „Deoarece hibridizarea introduce noi variații și creează noi combinații de variație, acest lucru poate facilita o evoluție deosebit de rapidă, mai ales atunci când se confruntă cu condiții de mediu noi sau în schimbare.”

Prin urmare, hibridizarea ar fi putut oferi oamenilor caracteristici genetice și anatomice care i-au avantajat atunci când s-au răspândit în întreaga lume.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Craniile antice dezvăluie tainele încrucișării oamenilor cu neanderthalienii

Persoanele care împărtășesc gene cu Omul de Neanderthal reacționează diferit la medicamente

Oamenii antici au dezvoltat limbajul cu 200.000 de ani în urmă. Ce își spuneau?

Cine s-a stabilit definitiv mai întâi pe Podișul Tibetan, Omul de Denisova sau Homo Sapiens?