Cercetătorii au aflat, în sfârșit, ce este maimuța-sirenă mumificată din Japonia

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

O analiză aprofundată a dezvăluit în cele din urmă ce este maimuța-sirenă mumificată care este găzduită la templul Enju-in din orașul Asakuchi, Japonia.

Artefactul ciudat a stârnit curiozitatea timp de zeci de ani, deși, conform unei note însoțitoare, se presupune că originile sale oceanice datează de secole. Cu o lungime totală de 30 de centimetri, corpul este alcătuit dintr-un trunchi de primată îmblănit și ceea ce pare a fi o coadă de pește solzoasă, cu două mâini asemănătoare celor de om care încadrează o față înțesată de dinți mici și ascuțiți înghețată într-o grimasă.

• Misterul colapsului mayaș: de ce au fost abandonate marile orașe ale civilizației antice
• O sculptură rară, scoasă la lumină în Bulgaria, aduce la viață un mit antic

În mitologia japoneză, creaturile formate din părți de pește și părți ale corpului uman sunt denumite ningyo, creaturi acvatice mai puțin atrăgătoare decât sirenele pe care le știm noi, deși la fel de înconjurate de tradiții și de povești.

Ascunsă în cutia de depozitare din lemn de paulownia, o notă scrisă de mână sugerează că maimuța-sirenă a fost prinsă în largul coastei a ceea ce este acum Kochi în jurul anului 1740.

Maimuța-sirenă mumificată îi nedumerește de mult timp pe cercetători

Din februarie 2022, oamenii de știință de la Universitatea de Știință și Arte din Kurashiki (KUSA), din Japonia, au lucrat împreună cu cei de la templul Enju-in pentru a-și da seama ce ar putea fi maimuța-sirenă mumificată.

Acum, ei au dezvăluit că, fie aceasta o păcăleală, o fraudă sau o operă de artă, maimuța-sirenă nu este deloc un animal, ci o operă de artificiu uman, subliniază Science Alert.

O serie de ceea ce par a fi ningyo mumificate pot fi găsite în toată Japonia, multe fiind în posesia templelor și muzeelor și datând în principal din perioada Edo (1603-1868). Deoarece niciun astfel de animal nu a fost găsit în viață, originea acestor creaturi este un puzzle.

Pentru a devoala originea a cel puțin unuia dintre specimene, echipa KUSA a lucrat cu templul Enju-in pentru a examina în mod nedistructiv artefactul. Examinarea a inclus o evaluare vizuală, imagistică cu raze X, imagistică cu raze X CT, microscopie optică și electronică, analiză cu raze X fluorescente, analiză ADN și datare cu radiocarbon.

Cel mai flagrant a fost faptul că, în afară de mandibulă, ningyo-ul este complet lipsit de arhitectură scheletică, așa că nu este nici măcar un „monstru al lui Frankenstein” făcut din cadavre de maimuțe și pești cusute la un loc, așa cum a fost cazul în farsa lui P.T. Barnum cu sirena de Fiji.

Ce au dezvăluit scanările?

Scanările au arătat că obiectul este un amestec de piese. Nu s-a folosit lemn la construcția maimuței-sirenă; în schimb, este făcută în principal din pânză, bumbac și hârtie și acoperită cu o substanță obținută prin amestecarea prafului de cărbune sau a nisipului cu o pastă. Capul este în mare parte din bumbac și acoperit cu o substanță precum ghipsul.

Părul de pe cap este păr de animal, iar solzii provin de la două feluri de pești. Partea superioară a corpului este acoperită cu piele de pește balon, iar partea inferioară este pielea solzoasă a unui Micropogonias undulatus. Unghiile de pe cele cinci degete sunt cheratină animală, probabil un fel de corn. Osul maxilarului era de la un fel de pește carnivor.

Maimuța-sirenă mumificată este mai „tânără” decât se menționează în biletul însoțitor

Între timp, datarea cu radiocarbon a unora dintre solzi contrazice nota scrisă de mână din cutie, sugerând că creatura a fost fabricată cu peste un secol mai târziu.

„Maimuța-sirenă mumificată din colecția Enju-in este acoperită cu pielea unui Micropogonias undulatus, iar partea superioară a corpului este făcută din pânză și hârtie”, concluzionează cercetătorii de la KUSA.

„Este făcută din hârtie laminată și piele de pește balon, cu bumbac și alte umpluturi și o substanță asemănătoare ipsosului ca bază și se presupune că a fost făcută pe la sfârșitul anilor 1800”, completează aceștia.

Modul în care a ajuns sirena în posesia Templului Enju-in încă este un mister. Deși construcția sirenei a fost demistificată, ea rămâne un artefact important al vremii sale și va fi readusă la templu, unde va rămâne în grija preoților.

Vă recomandăm să citiți și:

De ce au fost opt milioane de câini îngropați în catacombele lui Anubis?

Un mare oraș medieval avea un sistem de apă ingenios pe timp de secetă

Evoluția viermilor de mare, explicată de o fosilă antică

Denisovanii miroseau deserturile mai bine decât oamenii din prezent