De obicei, atenția ni se îndreaptă către lucrurile mărețe pe care le-au făcut egiptenii antici, cum ar fi piramidele. Dar cum arăta viața lor de zi cu zi? De exemplu, care erau contraceptivele egiptenilor antici?
Contraceptivele egiptenilor antici probabil nu erau foarte plăcute, deoarece foloseau excremente de crocodil.
În Egiptul antic se credea că fecalele de crocodil au calități spermicide și erau folosite drept contraceptiv, explică Britannica.
După mii de ani de dezvoltare, metodele moderne de prevenire a sarcinilor nedorite sunt acum relativ sigure și accesibile. Însă, înainte de apariția contracepției moderne, diverse tehnici și substanțe au fost testate, adoptate sau abandonate de-a lungul timpului.
În Grecia și Roma antică, s-a descoperit că silfiul, o plantă folosită în mod obișnuit drept condiment, are efecte contraceptive. Eficiența sa reală rămâne incertă, dar se știe că era extrem de valoros, având un preț mai mare decât argintul, ceea ce a dus la exploatarea sa excesivă și, în cele din urmă, la dispariția speciei.
După dispariția silfiului, a fost folosită asafoetida (hing), o substanță obținută din rădăcinile plantelor din genul Ferula, ca alternativă. Totuși, consumul în doze mari putea fi letal.
Alte societăți au utilizat metode contraceptive mai rudimentare, precum introducerea de pietre sau căței de usturoi în vagin, o formă timpurie de contracepție de tip barieră. De asemenea, au fost folosite dopuri din iarbă, pânză sau bureți de mare, explică Biblioteca Europeană.
În secolul al IV-lea î.Hr., Hippocrate, supranumit „părintele medicinei occidentale”, a propus o metodă mai complexă, recomandându-le femeilor să bea apă sărată cu sulfat de cupru pentru a preveni sarcina. Se spunea că acest amestec toxic avea efect contraceptiv timp de un an.
În perioada Evului Mediu, au apărut noi metode contraceptive, în timp ce efectele unora dintre cele deja existente au fost mai bine înțelese. Erau populare amuletele contraceptive, care conțineau ierburi uscate, dar și elemente bizare precum testicule de castor, ceară de ureche de catâr sau oase de pisică neagră, obiecte considerate a avea puteri magice de protecție împotriva sarcinii.
Cu timpul, cunoașterea acestor metode a început să se piardă, în special din cauza temerii femeilor de a fi acuzate de vrăjitorie. Totuși, un moment de cotitură a fost apariția primei epidemii de sifilis în Europa, în secolul al XV-lea. Acest eveniment a condus la redescoperirea contracepției de tip barieră ca metodă de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală.
Această descoperire a dus, în 1564, la inventarea primului prezervativ, un înveliș de pânză de in, legat cu o panglică. Deși metoda a devenit din ce în ce mai populară, scopul principal al utilizării prezervativului era protejarea bărbaților în timpul vizitelor la bordeluri. Femeile aveau puține opțiuni și nu puteau decide dacă partenerii lor foloseau sau nu acest mijloc contraceptiv.
Până în secolul al XVIII-lea, prezervativele se vindeau la prețuri exorbitante în baruri, frizerii, farmacii și teatre, atât în Europa, cât și în Statele Unite, marcând începutul unei ere în care contracepția începea să fie accesibilă, deși încă limitată în ceea ce privește opțiunile și controlul din partea femeilor.
Apostolul Sfântul Pavel, autorul unora dintre cele mai vechi scrisori creștine
O legătură necunoscută până acum, dezvăluită de obiecte incașe misterioase
Dovezi de 10.000 de ani pentru cea mai veche băutură alcoolică din istoria omenirii