Fosilele păstrează amintiri ale trecutului îndepărtat al planetei noastre, dar cât durează formarea unei fosile?
Majoritatea ființelor care au trăit pe Pământ nu au lăsat nicio urmă care să fie descoperită peste milioane de ani. Dar cele care au avut parte de o moarte „potrivită” au avut șansa de a fi conservate în orice, de la carbonat de calciu la pirită sau opal.
Cuvântul „fosilă” provine din latinul „fossilis”, care înseamnă „dezgropat”, un omagiu potrivit pentru aceste relicve rare pe care le descoperim în sol. Iar fosilele nu trebuie să fie neapărat oase, pot fi și urme, rămășițe conservate de plante sau chiar excremente fosilizate (coprolite) și vomă fosilizată (regurgitalite).
Un os de animal se descompune complet în doar câțiva ani, dar dacă un organism moare în condiții speciale, în rămășițele sale se pot infiltra minerale din mediul înconjurător, un proces cunoscut sub numele de permineralizare.
„Procesul de fosilizare este extrem de rar. Uneori, găsim conservate elemente precum pielea sau alte țesuturi moi, cum ar fi penele, dar acest lucru necesită condiții de îngropare foarte specifice, de obicei o acoperire rapidă cu sedimente”, explică dr. Susannah Maidment, cercetătoare principală în departamentul de Vertebrate, Antropologie și Paleobiologie la Muzeul de Istorie Naturală din Londra (Anglia).
„Dacă ne imaginăm un dinozaur care moare pe o câmpie inundabilă, asemănătoare cu Serengeti, cadavrul său va fi rapid descompus și împrăștiat. Vulturii îl vor ciuguli, leii vor smulge bucăți, bacteriile îl vor descompune, iar rămășițele vor fi împrăștiate peste tot”, continuă cercetătoarea.
„Pentru ca un cadavru să fie conservat, trebuie ca, imediat după moarte, să fie plasat într-un loc unde procesele de descompunere și de prădare să nu poată avea loc. O metodă excelentă este să fie îngropat extrem de rapid. Uneori, animalele cad în lacuri sau sunt acoperite brusc de dune de nisip, iar aceste condiții sunt ideale pentru conservarea țesuturilor moi”, explică ea.
Așadar, cât durează formarea unei fosile? Procesul de fosilizare poate dura de la câteva zile la milioane de ani. Așteptarea ca apa subterană bogată în minerale să se infiltreze în oase este un joc de anduranță, dar oamenii de știință au descoperit anumite condiții care pot accelera sau încetini procesul.
Un studiu din 2017 a analizat impactul covorașelor microbiene asupra descompunerii broaștelor Hymenochirus boettgeri. Într-un experiment de trei ani, cercetătorii au observat că broaștele erau rapid învăluite de aceste covorașe microbiene, formând un fel de sarcofag care a păstrat țesuturile moi intacte timp de ani de zile. Mai mult, procesul de mineralizare a început în doar 540 de zile (aproximativ 1,5 ani), în special în creier și piele, ceea ce a dus la formarea unor rămășițe asemănătoare fosilelor într-un timp relativ scurt.
Se pare că aceste covorașe microbiene au un rol important în fosilizarea rapidă și explică de ce, uneori, găsim fosile remarcabil de bine conservate, chiar și ale unor organisme moi, precum meduze. Dar deși un organism poate fi mineralizat într-un timp scurt, îl face acest lucru o fosilă autentică? Pentru a fi considerată o fosilă adevărată, rămășițele trebuie să aibă o vechime de cel puțin 10.000 de ani, conform British Geological Society. Acest număr este mai degrabă o convenție decât un prag strict al procesului de fosilizare, dar ajută la diferențierea rămășițelor vechi și bine conservate de ceea ce un muzeu ar putea considera o fosilă, explică IFL Science.
Pentru prima oară, arheologii au găsit material organic în fosile din Mezozoic
Evenimentul cauzat de grecii și romanii antici în regiunea Mării Egee în urmă cu 5.000 de ani
Rămășițele unei femei dezvăluie un sacrificiu tulburător din urmă cu 1.200 de ani
Un papirus descoperit în Israel dezvăluie un caz spectaculos din Imperiul Roman