O sinucidere misterioasă: Ana Maria Lahovary

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

O sinucidere misterioasă a marcat vara anului 1915. Ana Maria, apropiații o alintau „Bébé”, fiica lui Alexandru Emanuel Lahovary și a Anei s-a sinucis împușcându-se în locuința de vacanța a familiei.

Alexandru Emanuel Lahovary a fost descendentul unei vechi familii boierești care a dat o serie de importanți oameni politici conservatori.

• 81 de ani de la procesul „ziariştilor fascişti, vinovaţi de dezastrul ţării”. Cum îi şantaja pe…
• Previziunea ambasadorului austro-ungar: România va intra în război împotriva Imperiului

Alexandru a copilărit în Franța, unde a urmat și studiile, devenind licențiat al Facultății de Drept a Universității din Paris, în 1877, și apoi doctor în drept la aceeași facultate. A intrat în diplomație la 23 noiembrie 1877, ca atașat supranumerar (neplătit) al Agenției Diplomatice a României la Paris, fiind titularizat secretar de legație clasa a II-a în 1880.

A urcat rapid toate treptele carierei diplomatice din acea vreme, beneficiind de avantajul provenienței dintr-o familie influentă politic: secretar de legație clasa I (1881), consilier de legație (1888) și ministru plenipotențiar (1889). A îndeplinit misiuni diplomatice la legațiile României din Paris, Sankt Petersburg, Constantinopol, Roma și Viena, dar a și activat în administrația centrală a Ministerului Afacerilor Străine de la București.

A fost căsătorit cu Ana Kretzulescu, cu care a avut șase copii, cinci fete și un băiat. Ana era fiica politicianului și diplomatului Nicolae Kretzulescu, fost prim-ministru, ea însăși fiind o talentată scriitoare și o susținătoare activă a acțiunilor diplomatice și umanitare pentru România, într-o perioadă în care cariera diplomatică era inaccesibilă femeilor.

„Am fost adânc zguduit de drama petrecută în familia Lahovary”

Constantin Argetoianu a fost unul dintre apropiații familiei Lahovary, de altfel el și Emanuel au lucrat împreună la legațiile diplomatice ale României din Roma, Constantinopol, Viena și Paris. Coincidența a făcut să se afle în apropierea familiei Lahovary și în vara anului 1915.

„Am fost adânc zguduit de drama petrecută la Poiana Țapului în familia Lahovary, cu care trăiam în cele mai strânse legături de prietenie.

Petrecusem cu Lahovareştii mai bine de jumătate din cariera mea diplomatică. Îl avusesem pe Alexandru Emanuel șef la Roma, în 1898/1899, apoi la Constantinopol în 1903, la Viena în 1906 şi în fine la Paris între 1910 şi 1913. La Constantinopol și la Paris, fiind singur căci – nevastă-mea rămăsese la Roma în 1903 şi la Viena de la 1910 la 1913 – am fost îmbrățișat în familia Lahovary ca un frate mai mic.

Pretutindeni, dar mai ales la Constantinopol și la Paris, m-am simțit în sânul ei ca la mine acasă. Părăsind cariera diplomatică în 1913 și ei rămânând în străinătate, legăturile noastre s-au mai slăbit, dar Ana Lahovary neînțelegându-se bine cu bărbatu-său mutat în Italia, în loc să-l însoțească la Roma, s-a înapoiat cu toți copiii în România și prietenia noastră s-a strâns din nou”, povestea Constantin Argetoianu în „amintirile” sale.

Drama de la Poiana Țapului

Din păcate, familia Lahovary a fost lovită de o cumplită tragedie, fiica lor Ana Maria și-a pus capăt vieții la sfârșitul lunii iulie 1915, în casa de vacanță a familiei.

„Ana Lahovary – scrie Argetoianu – se instalase cu cele patru fete ale ei în vechea casă boierească a Creţuleştilor din strada Romană, dar era veșnic pe drumuri între Bucureşti, Leurdeni şi Poiana Ţapului – unde închiriase de la Vodă Carol o casă destul de încăpătoare, cu o grădină mare, la poalele Jepilor.

În vara anului 1915 se fixase însă pentru câteva luni la Poiana Ţapului şi acolo s-a întâmplat drama, la sfârșitul lui iulie. Ce a împins această tânără fată, frumoasă ca o floare şi înzestrată în toate ca să fie fericită, în brațele morții? Nu s-a ştiut niciodată, căci a luat cu dânsa secretul sufletului ei…”.

Argetoianu vizitase familia Lahovary chiar cu câteva ore înainte să se producă tragedia. Nimic nu lăsase să se întrevadă că în sânul familiei Lahovary urma să se producă o dramă.

„Mă instalasem la începutul lui iulie la Sinaia, la Palace-Hotel, dar petreceam aproape toată vremea la Poiana Țapului, în casa Lahovary, căci mă cam încurcasem și eu prin vecini. Petrecuserăm ziua de 22 iulie cu toții, în cea mai curată veselie, glumisem toată după-amiaza întinși pe iarba verde, după un suculent dejun, şi seara, pe la asfințite, toate fetele m-au însoțit pe jos până la Sinaia unde am luat numaidecât trenul, căci trebuia să fiu a doua zi dimineața la Bucureşti.

Îmi aduc aminte că am făcut aproape tot drumul de la Poiana Ţapului la Sinaia de braț cu Bébé (Ana Maria Lahovary, n.r.), și că era mai voioasă și mai îndrăgostită de viață ca oricând. Cum trebuia să vie mumă-să a doua zi la Bucureşti, le-am poftit pe amândouă la dejun la Enescu. Ne-am despărțit la Sinaia cu aceeași cordialitate ca întotdeauna…”, își aducea aminte Argetoianu.

„Valentina Lahovary mi-a povestit totul… Adică nimica, căci nu se știa nimic!”

A doua zi, Constantin Argetoianu a fost anunțat telefonic de tragedia care se produsese. S-a întors la Poiana Țapului pentru a fi alături de familia Lahovary.

„A doua zi, joi 23 iulie, pe când îmi așteptam musafirele la restaurantul Enescu, – scrie Argetoianu – am fost chemat la telefon din Poiana Țapului de către prietena mea Valentina Lahovary, care mi-a anunţat că Bébé, fetița noastră, își puse capăt zilelor cu un glonț de revolver. O iubeam ca pe fata mea și icoana dramei pe care mi-o făceam de departe m-a îngrozit. (…)

Am pornit în fine cu trenul la 6:50 și am ajuns la Poiana Țapului pe potop, la 11 noaptea. Sus pe șosea, într-o manta de ploaie şi adăpostită de o umbrelă, mă aștepta Valentina, care, în noaptea neagră și cu stropii ce ne biciuia în față, ca o pedeapsă, mi-a povestit totul… Adică nimica, căci nu se știa nimic!

Moartea fusese fulgerătoare. (…) Împreună cu mumă-sa am vegheat-o toată noaptea, fără să schimbăm un cuvânt… Instalat în față la Valentina Lahovary, am petrecut astfel opt zile la căpătâiul a două moarte, căci ca moartă era şi nenorocita de mamă-sa”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Misteriosul Mecanism de la Antikythera ar putea fi cu totul altceva decât au crezut cercetătorii

4.000 de cărămizi din vremea romanilor ar putea elucida misterul materialelor din Antichitate

Arheologii au elucidat misterul „Castelului Părăsit” din Austria

O populație necunoscută de galaxii ar putea rezolva misterul energetic al Universului