Hitler, Balcanii și atacarea Uniunii Sovietice

Planurile lui Adolf Hitler de atacare a Uniunii Sovietice au fost date peste cap de evenimentele din primăvara anului 1941 din Balcani. Deși a ocupat relativ repede Iugoslavia și Grecia, dictatorul nazist a trebuit să amâne cu cinci săptămâni data invaziei asupra URSS-ului. În estimarea pe care a făcut-o, Hitler se aștepta ca bătăliile cu sovieticii să fie violente în zona frontierelor, dar au durat doar maximum patru săptămâni.

Evenimentele din Balcani, din primăvara anului 1941, i-au deturnat atenția lui Hitler de la planurile pentru atacarea Uniunii Sovietice.

• Evenimentele care au construit România: cum reținem istoria fără să o transformăm într-o listă de date
• Una dintre cele mai faimoase fosile ar ascunde un membru cu totul nou al arborelui nostru…

Lovitura de stat de la Belgrad, de la sfârșitul lunii martie, și încăpățânarea grecilor de a rezista în fața atacului fascist întreprins de trupele lui Mussolini l-au determinat pe Hitler să invadeze cele două țări.

Grecia, Iugoslavia și planurile lui Hitler

Hitler și-a mobilizat diviziile de tancuri și a cotropit într-o săptămână Iugoslavia, Belgradul fiind devastat de atacurile aeriene germane. În ciuda ajutorului oferit de britanici, Grecia a fost ocupată în aproape trei săptămâni. Deși a reușit să cucerească destul de rapid cele două țări, Hitler a pierdut un timp însemnat în planul său de invadare a Uniunii Sovietice.

Deși întârzierea a fost de numai cinci săptămâni față de planul inițial de atac a diminuat șansele de succes ale germanilor în Rusia.

La 1 mai 1941, în timp ce britanicii se reîmbarcaseră de pe plajele din sudul Greciei, Hitler a fixat data pentru declanșarea operațiunii „Barbarossa”, de invadare a Uniunii Sovietice. Tot în ordinul emis în acea zi, dictatorul nazist făcea și o evaluare a desfășurării operațiunilor: „Se poate presupune că vor fi bătălii violente la frontiere, timp de maximum patru săptămâni. Ulterior, se așteaptă o rezistență mai slabă. Rusul luptă până la ultima suflare pe locul ce i-a fost fixat”.

Data atacului: 22 iunie 1941, ora 3:30

La 6 iunie 1941, Wilhelm Keitel, comandantul suprem al armatei germane, a transmis orarul detaliat al operațiunilor.

„Pe lângă enumerarea forțelor ce urmau să fie folosite la invazie, documentul arăta că 46 de divizii de infanterie rămăseseră în Vest, pentru a înfrunta Anglia (una singură era motorizată şi mai exista o brigadă blindată).

Operațiunile `Atila` (capturarea părții de nord a Africii dominată de francezi) şi `Isabella` (contracararea unei posibile acțiuni britanice în Portugalia) `puteau fi încă executate, dar nu simultan`. `Luftflotte 2 a fost retrasă din acțiune şi transferată în Est, Luftflotte 3 preluând singură responsabilitatea războiului împotriva Angliei`.

Aceste ordine lăsau să se înțeleagă că negocierile cu Statul major finlandez, în vederea cooperării, începuseră pe 25 mai 1941.

Românii, a căror colaborare fusese deja obținută, urmau să fie informați în privința aranjamentelor finale la 15 iunie 1941.

La 16 iunie 1941, ungurii vor fi avertizați să-și intensifice paza frontierei. În ziua următoare, toate școlile din partea răsăriteană a Germaniei aveau să fie închise. Navele de comerț germane trebuiau să părăsească Rusia fără a atrage atenția, iar navigația în exterior urma să înceteze. Începând cu 18 iunie, nu mai era necesar ca intenția de a ataca să fie camuflată. Pentru ruşi, ar fi prea târziu să ia vreo măsură deosebită”, scria istoricul militar Liddell Hart.

Totodată, era stabilit și un moment limită pentru o eventuală anulare a ofensivei: 21 iunie 1941, ora 13:00. Parola pentru această eventualitate ar fi „Altona”, iar pentru demararea atacului, „Dortmund”. Ora fixată pentru trecerea frontierei era 3:30, la data de 22 iunie 1941.

Britanicii îi informează pe sovietici despre data atacului

Prin mijloacele pe care le-au avut la dispoziție, germanii au încercat să ascundă și să disimuleze intenția de a ataca Uniunea Sovietică. Totuși, britanicii au aflat informații nu doar despre intenția de atac, dar și despre data invaziei.

„În ciuda precauțiilor luate de nemți, Serviciul secret britanic deținea informații excelente cu mult timp înainte, pe care le-a transmis rușilor. Acestea prevedeau chiar data exactă a invaziei, cu o săptămână înainte ca aceasta să fi fost fixată definitiv.

Avertismentele repetate, lansate de Serviciul secret britanic, au fost primite cu neîncredere de ruși, care acordau credit Pactului sovieto-german, lucru ce i-a surprins și i-a enervat pe englezi. Acest sentiment s-a reflectat în mesajul radiodifuzat al lui Churchill la aflarea știrii atacului lui Hitler – când Armata Roşie a suferit primele dezastre şi când englezii le-au și pus pe seama faptului că rușii fuseseră luați prin surprindere”.

Stalin a refuzat să ia în considerarea informațiile oferite de britanice, considerându-le drept tentative de dezinformare și manipulare.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Hitler și problemele balcanice

Hitler și planul „Barbarossa”: „Grosul trupelor de uscat rusești din partea de apus a Rusiei trebuie distrus”

Capcanele pe care Hitler și Stalin și le-au întins reciproc

Hitler, România și decizia de invadare a Uniunii Sovietice