Excentricitățile șefului Marelui-Stat Major austro-ungar. Cât au contat în izbucnirea Primului Război Mondial?

Atunci când au căutat să identifice cauzele reale ale izbucnirii Primului Război Mondial, istoricii nu au cercetat doar evenimentele, au încercat să identifice și principalele trăsături de caracter ale liderilor militari și politici implicați în mecanismele care au aruncat omenirea în Prima Conflagrație Mondială. Ce au descoperit despre șeful Marelui-Stat Major austro-ungar, Franz Conrad von Hötzendorf, a generat multe teorii.

Franz Conrad von Hötzendorf a fost fără doar și poate una dintre cele mai intrigante figuri care s-au aflat în epicentrul evenimentelor din vara anului 1914.

În 1906, pe când avea vârsta de 54 de ani, a fost desemnat șef al Marelui Stat Major austro-ungar. Era un adept ferm al războiului împotriva dușmanilor monarhiei austro-ungare. Avea păreri ferme, deloc maleabile, în privința direcției pe care trebuia să o urmeze politica externă a imperiului.

În schimb, se îndoia profund și sincer că era potrivit pentru această funcție și a cochetat deseori cu ideea de a-și da demisia. Era o fire timidă în societate, se bucura din plin de plimbările singuratice și suferise o criză de depresie acută, după moartea soției în 1905.

Hötzendorf și Gina Reininghaus

În ciuda acestor frământări interioare, un episod ce a început în 1907 a aruncat o nouă umbră asupra personalității lui Franz Conrad von Hötzendorf. Atunci a căutat să intre într-o relație amoroasă cu Gina Reininghaus, soția unui industriaș vienez. Totul a început cu ocazia unui dineu organizat în Viena în 1907, când cei doi au fost așezați din întâmplare unul lângă celălalt.

„Peste o săptămână, Conrad și-a făcut apariția la vila soților Reininghaus din Operngasse, anunțând-o pe gazdă: `M-am îndrăgostit de dumneavoastră și nu am în gând decât un singur lucru: să devii soția mea`.

Luată prin surprindere, Reininghaus i-a răspuns că nici nu putea fi vorba de așa ceva; era legată printr-un `angajament înșeptit`, adică un soț și șase copii. `Cu toate acestea, a insistat Conrad, nu voi renunța, această dorință va fi steaua mea călăuzitoare`.

Peste câteva zile, Reininghaus a primit vizita unui aghiotant care a informat-o că, având în vedere sănătatea mentală fragilă a șefului Statului-major, ar trebui să se gândească mai bine înainte să îi curme orice speranță”, scrie istoricul Christopher Clark în cartea „Somnambulii. Cum a intrat Europa în război în 1914”.

O înțelegere în favoarea tuturor părților implicate

Opt zile mai târziu de la acest episod, Conrad a vizitat-o din nou pe Gina și i-a declarat că dacă ea îl va refuza definitiv, el va demisiona din funcția de șef al Statului-major și va dispărea din viața publică.

„Prin urmare, au făcut o înțelegere: Reininghaus va rămâne în viitorul apropiat alături de soțul și de copiii ei. Însă, dacă se va ivi vreo ocazie oportună să se despartă de soțul ei, aceasta nu va uita de Conrad.

Strategia îndrăzneață a șefului de Stat-major – o alegere reușită a cultului ofensivei în defavoarea artei seducției – a dat roade. Gina urma să rămână alături de soțul ei pentru încă opt ani. Nu se ştie exact când a început legătura amoroasă dintre Conrad şi Gina.

Soțul Ginei, Hans von Reininghaus, era oricum un încornorat înfumurat, acest om de afaceri înstărit se distra cu alte femei, iar legătura cu Conrad îi oferea accesul la contracte bănoase care aveau ca obiect echipamente militare. În tot acest timp, Conrad își vizita iubita ori de câte ori i se ivea ocazia”, menționează Christopher Clark.

Sute de scrisori de dragoste pe care nu le-a trimis niciodată

În tot acest timp, i-a scris scrisori de dragoste, uneori câteva pe zi, însă nu le-a expediat niciodată, ci el le-a adunat într-un album căruia i-a dat următorul titlu: „Jurnalul suferințelor mele”. În total, a adunat peste trei sute de scrisori între 1907 și 1915.

Gina a aflat de existența albumului abia după moartea lui. Unele dintre scrisorile sale către Gina sunt frecvent citate de istorici deoarece, deseori, Hötzendorf se imagina drept un erou războinic care prin curajul său îi cucerește inima iubitei sale.

„Conrad a ajuns să considere războiul ca pe o cale de a o câștiga pe Gina. (…) Pe scurt, Conrad era un exemplu de masculinitate fragilă, dar fasonată, care era caracteristică, din anumite privințe, pentru Europa sfârșitului de secol (al XIX-lea, n.r).

Conrad aborda situațiile dificile geopolitice ale monarhiei habsburgice cu aceeași fixitate cu care își aborda și viața particulară. Chiar și în contextul comandanților militari europeni dinainte de 1914, el iese în evidență printr-o agresivitate neobișnuită. Practic, răspunsul lui Conrad pentru orice provocare diplomatică era `războiul`; în această privință, nu a existat, practic, nicio schimbare între 1906 și 1914. Conrad milita în mod repetat pentru războaie preventive împotriva Serbiei, a Muntenegrului, a Rusiei, a României și chiar a Italiei, aliatul neloial și rivalul din Balcani al Austriei”, mai scrie Christopher Clark.

Printre aceste scrisori, definitorie rămâne scrisoare din 28 iunie 1914, data atentatului de la Sarajevo, în care moștenitorul tronului austro-ungar, Franz Ferdinand, și soția sa au fost uciși. În scrisoare, Franz Conrad von Hötzendorf își imagina războiul, când nimeni nu îl anticipa, dar cu o lună înainte să înceapă. „Va fi o bătălie fără speranță, dar trebuie purtată, deoarece o monarhie atât de veche și o armată atât de glorioasă nu pot pieri fără glorie”.

În 1915, la un an după declanșarea Primului Război Mondial, Franz Conrad von Hötzendorf se va căsători în sfârșit cu Gina Reininghaus.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Autoritățile chineze au criticat Taiwanul pentru declarații privind cel de-al Doilea Război Mondial

Pentru prima dată după cel de-al II-lea Război Mondial, Germania se reînarmează

Ce a făcut Mihail Sadoveanu în Primul Război Mondial?

Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki. Din arhivele celui de-Al Doilea Război Mondial