Test de cultură generală. Cine a inventat bicicleta?

Cine a inventat bicicleta? Ai putea crede că o invenție atât de simplă precum bicicleta ar avea o istorie liniară și lipsită de controverse. Totuși, lucrurile nu stau așa: bicicleta, deși extrem de populară astăzi, are un trecut plin de dispute, legende și informații contradictorii. Singurul lucru cert este că primele modele nu semănau deloc cu cele pe care le vedem astăzi pe străzi.

Cine a inventat bicicleta? Primele încercări de vehicule cu roți acționate de oameni au apărut cu mult înainte ca bicicleta să devină un mijloc practic de transport. În 1418, inginerul italian Giovanni Fontana a realizat un dispozitiv cu patru roți pus în mișcare printr-un mecanism de frânghie și roți dințate, conform International Bicycle Fund (IBF).

• Arheologii au descoperit o necropolă romană de proporții impresionante
• O hartă incredibilă a Imperiului Roman arată că acesta avea drumuri cât să înconjoare planeta de…

Aproximativ patru secole mai târziu, în 1813, nobilul și inventatorul german Karl von Drais a început să lucreze la o „mașină de alergat” cu patru roți, iar în 1817 și-a prezentat versiunea cu două roți, cunoscută sub diverse denumiri în Europa: draisienne, dandy horse sau „calul de jucărie”. Contextul era dramatic: erupția vulcanului Tambora din 1815 declanșase o răcire globală, recoltele au eșuat, iar animalele, inclusiv caii, au murit de foame. Drais a încercat să ofere o alternativă la lipsa cailor reali, scrie LiveScience.

Prototipul său cântărea aproximativ 23 de kilograme, era din lemn, nu avea pedale și nici mecanisme de transmisie. Utilizatorul stătea pe o șa de piele și împingea vehiculul cu picioarele. Totuși, invenția a prins la public, în special în Franța și Anglia. Acolo, producătorul britanic Denis Johnson și-a lansat propria versiune, numită „pedestrian curricle”, dedicată aristocrației londoneze. Moda a durat doar câțiva ani, până când vehiculele au fost interzise pe trotuare ca fiind periculoase pentru pietoni.

Cine a inventat bicicleta? O istorie îndelungată

Bicicleta a revenit în prim-plan abia prin anii 1860, odată cu apariția velocipedului, un cadru de lemn cu două roți de oțel, pedale și un sistem fix de angrenaj. Datorită rigidității și lipsei de suspensie, era poreclit „zguduitorul de oase”. Cine a fost însă primul care a adăugat pedale rămâne subiect de discuție: germanul Karl Kech a susținut că el a avut ideea în 1862, dar brevetul a fost obținut în 1866 de către francezul Pierre Lallement.

În Franța, Lallement și-a prezentat invenția în 1864, ceea ce i-a inspirat pe frații Olivier, fii ai unui industriaș bogat, și pe colegul lor Georges de la Bouglise să dezvolte propriul velociped împreună cu meșteșugarul Pierre Michaux. În 1867, velocipedul cu pedale a fost pus pe piață și a avut un mare succes. Totuși, neînțelegerile financiare au dus la destrămarea companiei.

În jurul anului 1870, tehnologia metalurgică a permis fabricarea cadrelor din metal, mai ușoare și rezistente decât lemnul. A apărut astfel penny-farthingul, celebra bicicletă cu roata din față uriașă și cea din spate minusculă. Aceasta oferea o deplasare mai lină, dar era periculoasă: la opriri bruște, biciclistul era aruncat peste ghidon.

Bicicleta modernă

O soluție mult mai practică a venit de la inventatorul englez John Kemp Starley, care în anii 1870 a lansat „bicicleta sigură”. Modelele sale, precum Ariel (1871) și mai ales Rover (1885), aveau roți de dimensiuni similare, lanț și un sistem de transmisie mult mai stabil. Pentru prima dată, bicicleta devenea un mijloc de transport confortabil și sigur.

Succesul a fost uriaș: numărul bicicletelor în uz a crescut de la circa 200.000 în 1889 la peste 1 milion în 1899. Odată cu producția de masă, prețurile au scăzut și bicicleta a devenit accesibilă clasei muncitoare. Ea a schimbat mobilitatea, a impulsionat mișcările pentru drumuri mai bune și chiar moda feminină: corsetele au fost înlocuite de pantaloni largi („bloomers”), care ofereau libertate de mișcare.

Bicicleta a influențat direct apariția automobilului: numeroși pionieri ai industriei auto, precum Charles Duryea, Alexander Winton, Albert Pope sau chiar frații Wright, au fost mai întâi fabricanți de biciclete.

Deși popularitatea bicicletei a scăzut odată cu ascensiunea automobilului și a căilor ferate electrice, ea a revenit spectaculos în anii 1960-1970, fiind redescoperită ca mijloc ecologic și recreativ. Astăzi, se produc peste 100 de milioane de biciclete anual, iar peste 1 miliard sunt folosite în întreaga lume.

Magazinele oferă o varietate uriașă: cadre din oțel, aluminiu, titan, fibră de carbon sau chiar bambus; roți adaptate la teren, frâne variate, suspensii, zeci de viteze și șei specializate. Unele modele moderne (pliabile, electrice, cu ataș pentru copii sau fără șa) ar fi de nerecunoscut pentru primii inventatori.

Vă recomandăm să citiți și:

10 lecții de viață de la azteci

Mary Mallon, prima persoană identificată ca fiind purtătoare a febrei tifoide

Prima grădină botanică din România

Arheologii au găsit dovezi de viață după erupția din Pompeii