Deși nu sunt asociați curentelor moderne de dezvoltare personală, aztecii au lăsat în scrierile lor un set de principii care pot inspira viața de azi.
Spre deosebire de stoicism sau budism, care pun accent pe introspecție, aztecii credeau că înțelepciunea începe cu mediul înconjurător, relațiile, corpul și vorbirea.
Pentru azteci, „fericirea” este trecătoare și adesea urmată de suferință. Scopul real este „înrădăcinarea”, o viață ancorată în corp, minte, comunitate și natură.
Valori precum iubirea, integritatea sau dreptatea implică riscuri și expunere la durere. Sensul vieții apare tocmai din alegeri curajoase, chiar dacă pot aduce suferință, notează The Guardian.
Deciziile importante se iau cel mai bine în grupuri sănătoase, unde opiniile sunt discutate și evaluate.
Aztecii cultivau rezistența prin provocări zilnice: trezitul înainte de zori, munca fizică, disciplina.
A învăța să ignori presiunea privirilor altora înseamnă a-ți păstra demnitatea. Expunerea controlată, a spune adevărul atunci când este incomod întăresc caracterul.
Aztecii distingeau voința între impuls (acțiune rapidă), durabilitate (efort constant) și disciplină (rezistență la tentații). Fiecare necesită antrenament separat.
Obiceiurile zilnice, chiar mici, consolidează disciplina și facilitează și alte schimbări.
Postul era un exercițiu de autocontrol, menit să observe și să gestioneze reacțiile corpului și minții.
Aztecii învățau copiii să vorbească deliberat, cu respect și fără bârfă, știind că limbajul influențează gândirea.
În loc să aștepți „vindecarea sufletului” pentru a-ți pune viața în ordine, aztecii recomandau să începi cu spațiul, obiceiurile și comunitatea ta.
Test de cultură generală. Ce era fluierul aztec al morții?
Arheologii au aflat originea lamelor de obsidian folosite de azteci în timpul ritualurilor
Test de cultură generală. Ce universitate este mai veche decât imperiul aztec?