Calendarul mayaș avea o metodă precisă de a prezice eclipsele

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cercetătorii au obținut noi informații despre calendarul mayaș și, în special, despre faptul că civilizația precolumbiană avea o metodă precisă de a prezice eclipsele.

Asemenea altor culturi avansate ale lumii antice, mayașii priveau cerul în căutarea semnelor divine, însă calendarul lor, foarte diferit de cel modern, continuă să rămână o enigmă pentru arheologi.

• Pu-erh: ceaiul care se învechește ca vinul și poate ajunge să valoreze cât o mașină de…
• Karma nu însemna inițial răsplată, pedeapsă sau justiție divină. Povestea cuvântului care și-a schimbat complet sensul…

Calendarul astrologic mayaș avea 260 de zile și era folosit pentru a interpreta destinul oamenilor. În Codexul de la Dresda, una dintre cele mai vechi cărți mayașe păstrate, se află un tabel care include 405 faze noi ale Lunii, echivalentul a aproape 46 de cicluri de 260 de zile. Astfel, mayașii puteau calcula momentul Lunii pline sau al Lunii noi cu o precizie de aproximativ o zi. Prin extensie, mayașii aveau o metodă precisă de a prezice eclipsele.

Calendarul mayaș avea o metodă precisă de a prezice eclipsele. Cum funcționa aceasta?

Eclipsele au loc doar la Lună plină (eclipse de Lună) sau la Lună nouă (eclipse solare), dar numai când Soarele, Pământul și Luna se aliniază în apropierea nodurilor orbitale. Orbita Lunii este înclinată față de cea a Pământului, iar alinierea exactă se produce doar rar. Calendarul de 260 de zile le permitea mayașilor nu doar să prevadă fazele Lunii, ci și să anticipeze eclipsele, indiferent de locul de pe glob unde acestea puteau fi observate.

Totuși, sistemul nu era perfect. Cu timpul, acuratețea predicțiilor scădea. De aceea, „păstrătorii zilelor”( specialiștii mayași în calendar) au descoperit că, pentru a menține precizia, tabelele trebuiau resetate periodic.

„Am descoperit că existau două puncte din tabel care îi corespundeau cel mai exact alinierii Pământului, Lunii și Soarelui, momentele exacte ale unei eclipse. Unul apărea după 358 de luni, cu o eroare infimă, iar celălalt după 223 de luni, cu o abatere de aproape patru ori mai mare”, a explicat profesorul John Justeson, autorul principal al studiului, pentru IFLScience.

Nimic nu era întâmplător

Numerele 358 și 223 nu sunt deloc întâmplătoare. Ele corespund cu două cicluri de eclipse cunoscute și astăzi: ciclul inex, care durează 358 de luni sinodice, și ciclul saros, de 223 de luni sinodice. Resetarea tabelelor în funcție de aceste două perioade permitea menținerea preciziei predicțiilor pe parcursul a sute de ani.

Potrivit cercetătorilor, calendarul ar fi fost conceput pentru perioada 1083-1116 sau 1116-1140 d.Hr., ceea ce înseamnă că, teoretic, ar fi putut prezice corect eclipsele până în prezent, inclusiv pe cele recente care au traversat Mexicul.

Studiul a fost publicat în revista Science Advances.

Vă recomandăm să citiți și:

Nava Endurance a lui Shackleton nu era construită pentru expediții polare, relevă o nouă analiză

Un templu impresionant, care ascunde o „peșteră sacră”, a fost descoperit în Turcia

Cel mai lung corn de rinocer lânos găsit vreodată, recuperat din permafrostul siberian

Acesta ar putea fi cel mai vechi obicei uman