Test de cultură generală. Care brânză are microcipuri în coajă?

Care brânză are microcipuri în coajă? Poate veți fi surprinși să aflați că un tip de brânză conține cipuri comestibile, dar motivul este unul foarte simplu.

Care brânză are microcipuri în coajă? Este vorba despre parmezan.

• Boris Weisfeiler, dispariția misterioasă a unui matematician
• Cum a devenit Otto von Bismarck „cancelarul de fier” al Germaniei

Producătorii italieni de brânzeturi încorporează microcipuri minuscule în roțile de parmezan pentru a combate contrafacerea. Este puțin probabil ca microcipurile să fie mâncate, deoarece sunt introduse în coajă, dar sunt comestibile, pentru orice eventualitate. Consorțiul Parmigiano Reggiano estimează că vânzările de brânzeturi contrafăcute se ridică la 2 miliarde de dolari pe an, potrivit Britannica.

Care brânză are microcipuri în coajă? Scurt istoric

În Evul Mediu, călugării benedictini și cistercieni, preocupați să obțină un tip de brânză care să reziste mult timp, au fost primii producători ai ceea ce avea să devină Parmigiano-Reggiano. Ei foloseau sarea din minele de la Salsomaggiore și laptele vacilor crescute în fermele mănăstirilor, obținând o pastă uscată de brânză, modelată în roți mari, ideală pentru o păstrare îndelungată.

Primele dovezi scrise despre vânzarea acestei brânze apar în jurul anului 1200. Un act notarial redactat la Genova în 1254 atestă că brânza numită Caseus Parmensis era deja cunoscută chiar și în orașe aflate departe de zona de producție. În secolul al XIV-lea, comerțul cu Parmigiano-Reggiano s-a extins spre Romagna, Piemont și Toscana, ajungând până în porturile Mării Mediterane.

În Emilia secolului al XV-lea, seniorii feudali și mănăstirile au contribuit la creșterea producției din zonele Parma și Reggio, stimulând dezvoltarea economică. Dimensiunea roților de brânză a crescut treptat, ajungând la aproximativ 18 kilograme bucata, se arată pe site-ul oficial al Consorțiului Parmigiano Reggiano.

Cum și-a câștigat Parmigiano Reggiano locul în istorie și în bucătării

În secolul al XVI-lea au apărut așa-numitele vaccherie, adică grajduri de vaci conectate direct la o unitate de producție care procesa atât laptele proprietarului, cât și pe cel al țăranilor arendași. Aceștia lucrau prin rotație alături de meșterul brânzar, de aici provenind denumirea turnario. Daria a devenit astfel un punct de referință în viața economică și socială a comunităților rurale.

În acea perioadă, producția s-a extins și în provincia Modena. Bucătarii vremii menționau deja Parmigiano în diverse rețete, atât pentru preparate cu paste, cât și pentru deserturi, semn că brânza își câștigase deja un loc important în gastronomia italiană.

Vă recomandăm să citiți și:

Arheologii au scos la lumină un sit ceremonial vechi de 5.500 de ani în Iordania

Ce au găsit arheologii într-o vază egipteană rară, dedicată „Marelui Rege” Xerxes

Calendarul mayaș avea o metodă precisă de a prezice eclipsele

Teologul care a creat imnul României