Care sunt originile surprinzătoare ale nativilor americani? Un studiu bazat pe ADN mitocondrial indică existența a cel puțin două valuri de migrație care au legat Americile de China și Japonia, unul petrecut în timpul ultimei ere glaciare și altul imediat după ce ghețurile au început să se retragă.
Oamenii de știință au identificat originile surprinzătoare ale nativilor americani. Echipa de cercetători a urmărit o descendență genetică rară, de tip fondator, prezentă la nativii americani, analizând ADN-ul mitocondrial transmis pe linie maternă. Folosind peste 100.000 de probe moderne și 15.000 de probe antice, oamenii de știință au identificat 216 indivizi actuali și 39 antici care împărtășesc această descendență genetică. Prin datare cu carbon și analizarea mutațiilor acumulate de-a lungul timpului, au reușit să reconstruiască traseele de migrație ale acestor populații.
„Originea asiatică a nativilor americani este mai complexă decât se credea anterior. Pe lângă sursele ancestrale deja identificate în Siberia, Australasia și Asia de Sud-Est, am descoperit că și nordul coastelor Chinei a contribuit la fondul genetic al nativilor americani”, a explicat Yu-Chun Li, antropolog molecular la Academia Chineză de Științe.
Potrivit studiului, primul val de migrație a avut loc între cu 19.500 și 26.000 de ani în urmă, când condițiile climatice din nordul Chinei erau extrem de reci și ostile vieții umane. Al doilea val s-a produs între cu 19.000 și 11.500 de ani în urmă, într-o perioadă cu un climat mai blând și o expansiune globală a populației.
Surprinzător, în ambele cazuri, cercetătorii cred că aceste populații antice au ajuns în Americi pe coasta Pacificului, nu traversând podul de uscat Beringia (care lega Siberia de Alaska în timpul erei glaciare), așa cum s-a presupus mult timp.
Analiza arheologică și genetică sugerează că populațiile paleolitice din China și Japonia ar fi urmat coasta nordică a Pacificului, până în nord-vestul Americii de Nord. Asemănările dintre vârfurile de sulițe și săgeți din Asia de Est și cele descoperite în America de Nord au condus la ipoteza că nativii americani ar putea fi înrudiți cu populația Jōmon din Japonia. Totuși, studii genetice recente arată că asemănările provin mai degrabă dintr-o descendență comună ancestrală, nu dintr-o descendență directă, scrie IFL Science.
„În perioada finală a Pleistocenului, lamele japoneze de tip micro-blade, asemănătoare celor din nordul Chinei și Asia de Nord-Est, prezintă similitudini cu vârfurile tulpinate din America de Nord și de Sud. Această uniformitate tehnologică, împreună cu legăturile genetice din sub-liniile D4h identificate în China, Japonia și Americi, sugerează o conexiune pleistocenă între aceste regiuni”, notează autorii.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că populațiile din nordul Chinei au migrat și spre Japonia.
„Am fost surprinși să vedem că această sursă ancestrală a contribuit și la fondul genetic japonez, în special al populației indigene Ainu. Studiul arată că legătura dintre Americi, China și Japonia în timpul Pleistocenului a fost nu doar culturală, ci și genetică”, a adăugat Li.
Studiul a fost publicat în revista Cell Reports.
Procesele vrăjitoarelor din Salem. Lecție atemporală despre paranoia în masă
Rețetele din Evul Mediu au multe în comun cu modul în care găteau bunicii noștri