Cel mai vechi harpon arată că oamenii vânau balene cu mult mai devreme decât se credea până acum. În mod surprinzător, această practică culturală complexă nu a apărut în regiunile nordice ale emisferei nordice, unde există o tradiție îndelungată a vânătorii de balene în apele arctice înghețate, ci în apele calde, tropicale, din largul coastelor Braziliei.
Cercetătorii de la Universitatea Autonomă din Barcelona (Spania) au construit un argument multidimensional care arată că populațiile indigene erau profund implicate în vânătoarea de balene încă de acum cel puțin 5.000 de ani, împingând mai departe în trecut istoria cunoscută a vânătorii de balene cu peste un mileniu.
Studiul se concentrează asupra regiunii Golfului Babitonga, din sudul Braziliei, unde rămășițele osoase și artefactele indică faptul că populațiile Sambaqui vânau balene și delfini în apele de coastă. În mai multe situri, echipa a identificat peste 100 de resturi scheletice de cetacee, care includ balene sudice, balene cu cocoașă, balene albastre, balene sei, cașaloți și delfini.
Multe dintre aceste oase prezintă urme de tăiere, ceea ce indică faptul că au fost tranșate de oameni. Altele au fost descoperite îngropate în morminte, alături de trupurile celor decedați, sugerând că aceste animale aveau o valoare simbolică importantă în cultura respectivă.
Arheologii sugeraseră anterior că vânătoarea preistorică de balene ar fi existat în America de Sud, dar lipseau dovezile decisive. „Absența tehnologiei specializate a harpoanelor, precum și lipsa urmelor de vânătoare, a dus la percepția generală că balenele nu au fost exploatate intensiv, ci mai degrabă folosite oportunist atunci când eșuau”, explică noul studiu.
Acum, însă, cercetătorii au identificat un număr semnificativ de harpoane realizate din os de balenă, descoperite de-a lungul coastei sudului Braziliei, cel mai vechi harpon având o vechime de aproximativ 5.000 de ani.
„Datele arată că aceste comunități aveau cunoștințele, uneltele și strategiile specializate necesare pentru a vâna balene mari cu mii de ani mai devreme decât presupuneam anterior”, a declarat Krista McGrath, autoarea principală a studiului.
„Această cercetare deschide o nouă perspectivă asupra organizării sociale a populațiilor Sambaqui. Reprezintă o schimbare de paradigmă: acum putem privi aceste grupuri nu doar ca pe niște culegători de scoici și pescari, ci și ca pe vânători de balene”, a explicat André Colonese, autor al lucrării.
Dincolo de rescrierea istoriei umane, oasele de balenă spun și o poveste ecologică. Abundența resturilor de balene cu cocoașă sugerează că aria lor istorică de răspândire se întindea mult mai spre sud decât zonele actuale de reproducere din largul coastelor Braziliei, scrie IFL Science.
„Creșterea recentă a observațiilor în sudul Braziliei poate reflecta, prin urmare, un proces istoric de recolonizare, cu implicații pentru conservare. Reconstruirea distribuției balenelor înainte de impactul vânării industriale este esențială pentru a înțelege dinamica recuperării lor”, a comentat Marta Cremer, coautoare a studiului.
Aceste concluzii rezonează cu cercetări publicate în 2024, care sugerau că balenele ar putea trăi cu mulți ani mai mult decât se știe în prezent, însă până când efectele complete ale vânării industriale nu vor dispărea, va mai trece mult timp până când acest lucru va putea fi confirmat.
Studiul a fost publicat în revista Nature Communications.
Un nou studiu sugerează că oamenii arhaici erau vânători pretențioși
Fosilele de Anaconda arată de ce sunt acești șerpi atât de mari
Un ritual funerar necunoscut, dezvăluit de o movilă veche de 4.000 de ani, i-a uimit pe arheologi
Cel mai mare sit de urme de dinozauri din lume a stabilit mai multe recorduri