Alpiniști din Italia au descoperit accidental urmele unui „maraton” de acum 80 de milioane de ani

Adaugă descoperă.ro ca sursă preferată în Google

Alpiniștii din Italia au descoperit, întâmplător, dovezi ale ceea ce par a fi urmele unui „maraton” al țestoaselor marine petrecut acum aproape 80 de milioane de ani. Cercetările recente sugerează că aceste reptile marine antice ar fi fugit din calea unui cutremur.

Cățărătorii au găsit urmele unui „maraton” al țestoaselor marine. Alpiniștii au realizat importanța descoperirii deoarece șanțurile din peretele stâncos de pe Monte Cònero, cu vedere spre Marea Adriatică, semănau cu altele care atrăseseră atenția presei mai înainte. Acele urme, găsite într-o altă zonă a aceluiași parc regional, îi fuseseră atribuite unei reptile marine din Cretacic, care își apăsase înotătoarele pe fundul mării. Ei au apelat la un coleg cățărător și geolog, Paolo Sandroni, care l-a contactat pe Alessandro Montanari, directorul Observatorului Geologic Coldigioco (OGC).

• Test de cultură generală. Ce este „Gura Adevărului”?
• Cuza a murit în urmă cu 153 de ani, la Heidelberg, Germania. Conspiraţia din spatele abdicării…

După ce au investigat originea acestor urme, cercetătorii și-au publicat concluziile într-un studiu apărut în revista Cretaceous Research. Sandroni și un alt membru al echipei au revenit la fața locului pentru a colecta probe de rocă și pentru a documenta situl cu ajutorul unei drone.

Sute de astfel de urme se află într-un strat de calcar Scaglia Rossa din Parcul Regional Cònero, o formațiune studiată intens timp de decenii, care păstrează milioane de ani de sedimentare de mare adâncime, a declarat Montanari, coautor al studiului.

Unde au fost găsite urmele unui „maraton” al țestoaselor marine?

Zona care astăzi face parte dintr-un masiv muntos a fost cândva un fund marin adânc, pliat și împins în sus de forțe tectonice cu milioane de ani în urmă. Probele de rocă prelevate de deasupra urmelor oferă indicii importante despre contextul lor: ele sugerează că țestoasele marine trăiau în urmă cu aproximativ 79 de milioane de ani, în Cretacicul târziu, și că stratul de calcar făcea parte dintr-o avalanșă subacvatică de noroi declanșată de un cutremur, scrie LiveScience.

Activitatea seismică intensă din această formațiune este susținută și de numeroase studii anterioare. Secțiunile subțiri analizate la microscop conțin microfosile ale unor organisme care trăiesc pe fundul mării, indicând un mediu aflat la câteva sute de metri adâncime. În mod normal, orice urmă lăsată de animale ar fi ștearsă de curenți și de „viermi, scoici și alte organisme bentonice”, a spus Montanari. „Practic, ele ‘grădinăresc’ fundul mării”, a completat el. Însă un cutremur a provocat, în doar câteva minute, o avalanșă subacvatică ce a conservat urmele.

Singurele vertebrate suficient de mari pentru a lăsa asemenea urme în Cretacicul târziu erau reptilele marine, precum țestoasele, plesiozaurii și mozazaurii. Ultimele două sunt considerate, în general, animale solitare. Însă dacă comportamentul țestoaselor antice era similar cu al unor specii actuale, este posibil ca ele să se fi adunat pentru hrană sau pentru depunerea ouălor. Indiferent de motiv, un cutremur le-ar fi pus pe toate pe fugă în același timp, sugerează cercetătorii, forțând unele țestoase să înoate spre larg, iar pe altele să se deplaseze spre zone mai adânci ale fundului mării. Avalanșa subacvatică iminentă le-a împins și mai departe.

Ce se știe și ce se mai poate afla despre aceste urme?

Michael Benton, profesor de paleontologie a vertebratelor la Universitatea din Bristol (Anglia), care nu a fost implicat în studiu, a spus că cercetarea descrie clar contextul geologic, dar a pus sub semnul întrebării animalul care a creat urmele.

„Urmele sunt neobișnuite pentru că par să indice o deplasare subacvatică prin împingere, în care ambele membre anterioare intră simultan în sediment, iar animalul se propulsează înainte”, a declarat el.

Majoritatea vertebratelor tind să „meargă sau să înoate cu membrele în succesiune”, nu să le folosească simultan. „Țestoasele marine au, în general, un mod de înot foarte eficient”, a spus el, „asemănător unui zbor subacvatic, în care înotătoarele anterioare se rotesc”, într-un tipar similar cu cifra opt, ceea ce nu pare să corespundă cu urmele descoperite. El a mai întrebat de ce animalele nu ar fi părăsit pur și simplu fundul mării pentru a înota departe.

Montanari a subliniat că, deși urmele ar necesita studii suplimentare, din punct de vedere geologic este clar că a avut loc o avalanșă subacvatică declanșată de un cutremur. El speră ca rezultatele să îi determine pe specialiștii în fosile să analizeze mai atent acest sit.

Vă recomandăm să citiți și:

Un cap-trofeu vechi de secole din Peru dezvăluie cum se raportau comunitățile antice la dizabilități

Această creatură asemănătoare unui păianjen se târa pe pământ acum 100 de milioane de ani

Un schelet fără cap, vechi de 9.500 de ani, este cel mai vechi adult incinerat din Africa

Arheologii au descoperit cel mai mare și mai vechi oraș preistoric găsit vreodată în Irlanda