În 2018, oamenii de știință au descris o creatură asemănătoare unui păianjen care a trăit în urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani.
Această creatură asemănătoare unui păianjen avea filiere pentru producerea mătăsii, un organ palpal pentru transferarea spermei și patru perechi de picioare. Spre deosebire de păianjenii de astăzi, însă, avea și o coadă.
Studiul a analizat două fosile, ambele masculine, pentru a explora o veche întrebare evolutivă: cum au evoluat păianjenii și în ce ordine au apărut trăsăturile lor distinctive?
Folosind microscopie și imagistică 3D, cercetătorii au putut examina în detaliu structura fosilelor. Analiza a arătat că acestea aveau filiere și orificii pentru mătase, la fel ca păianjenii moderni. De asemenea, prezentau o talie îngustă, numită pedicel, însă, deși planul general al corpului semăna cu cel al unui păianjen, abdomenul era segmentat, o caracteristică absentă la păianjenii actuali, notează IFL Science.
Un alt element complet care nu există la păianjenii moderni este apendicele lung, asemănător unui bici, atașat de partea posterioară a corpului. Se crede că acesta reprezintă o ramură evolutivă necunoscută până acum de „păianjeni cu coadă” sau creaturi apropiate de păianjeni. Nu erau strămoșii direcți ai păianjenilor de azi, ci au coexistat cu aceștia. Denumirea tehnică a acestui apendice este telson flageliform și este alcătuit din numeroase segmente mici, ceea ce îl făcea extrem de flexibil. Structuri similare pot fi observate la scorpionii Thelyphonida din zilele noastre și pot avea multiple funcții.
Coada ar fi putut servi drept organ senzorial, ajutând animalul să se orienteze în mediul înconjurător, sau ar fi putut fi folosită ca mecanism de apărare, pentru a deruta prădătorii. O altă posibilitate este ca aceasta să fi avut un rol de distragere a atenției și chiar să fi funcționat asemănător cozii unei șopârle, care se desprinde pentru a facilita evadarea. Rămâne, însă, întrebarea esențială: era această creatură un păianjen adevărat sau nu? Autorii studiului consideră că această specie reprezintă fie cea mai timpurie ramură cunoscută a păianjenilor adevărați, fie un grup înrudit extrem de apropiat.
Descoperirea a marcat un moment important în istoria evolutivă a păianjenilor, arătând că trăsăturile lor nu au apărut simultan, ci sub forma unui mozaic, îmbinând caracteristici vechi cu unele noi. De aici și numele speciei, Chimerarachne yingi, o trimitere la himeră.
Cum a măsurat Eratostene circumferința Pământului cu un băț în anul 240 î.Hr.?
O descoperire despre modul în care dinozaurii își creșteau puii schimbă tot ce știam până acum
Terra Amata, situl arheologic care spune povestea primilor ingineri ai Europei