Este un fapt adesea citat că 1 din 200 de bărbați (0,5% din populația masculină a lumii) își poate urmări ascendența direct până la Ginghis Han, acesta fiind, practic, stră-străbunicul lor de a 25-a generație.
Dar este acest lucru adevărat sau este doar propagandă despre un imperiu demult apus? Un nou studiu care analizează ADN-ul antic din morminte arheologice sugerează că povestea moștenirii genetice a lui Ginghis Han ar putea fi mai complicată decât s-a crezut anterior.
Ginghis Han a fost fondatorul Imperiului Mongol, cel mai mare imperiu terestru continuu din istorie. La apogeul său, acesta se întindea pe 24 de milioane de kilometri pătrați, de la Marea Japoniei până în Europa de Est, scrie IFLScience.
Această realizare monumentală și sângeroasă a lăsat o amprentă eternă asupra istoriei umane. În timp ce campaniile sale au dus la o pierdere uriașă de vieți omenești, perioada rezultată, adică Pacea Mongolă, a inaugurat o eră a interconectării și a comerțului transcontinental.
Prin stabilizarea Drumului Mătăsii, el a permis un schimb masiv de bunuri, tehnologii și idei între Est și Vest.
Imperiul ar fi putut lăsa, de asemenea, o moștenire genetică profundă. Ginghis Han și descendenții săi de sex masculin au avut foarte mulți copii pe un teritoriu enorm, ceea ce face plauzibil ca linia lor de cromozom Y (care se transmite de la tată la fiu, aproape neschimbată) să se fi răspândit pe scară largă.
Într-un studiu, cercetătorii au descoperit că aproximativ 8% dintre bărbații din Asia Centrală împărțeau o anumită linie C3 de cromozom Y. Această linie se găsește, de asemenea, în concentrații notabile în Asia de Est și de Sud-Est, precum și în părți din Europa de Est, populații indigene siberiene și chiar la unele grupuri de nativi americani.
Această linie pare să fi originat în zona Mongoliei de astăzi, acum aproximativ 1.000 de ani, extinzându-se rapid în întreaga lume.
Noua cercetare analizează mai profund această idee și scoate la iveală o realitate ușor diferită. O echipă internațională de oameni de știință a analizat ADN-ul elitelor conducătoare din Hoarda de Aur, extensia nord-vestică a Imperiului Mongol fondată de descendenții fiului cel mare al lui Ginghis Han, Jochi.
Analiza a dezvăluit că indivizii analizați aparțineau într-adevăr liniei sale, dar descoperirile complică narațiunea populară. Deși aceste elite aparțineau familiei mai largi C3, ele purtau o sub-ramură specifică, care este mult mai rară astăzi decât versiunea modernă dominantă.
„Cu rezultatele ADN-ului antic, putem distinge ramuri diferite ale genomului care sunt apropiate, dar nu identice”, a explicat John Hawks, profesor la UW-Madison.
Cu alte cuvinte, cea mai comună linie C3 găsită la bărbații de astăzi s-ar putea să nu fie legată direct de Ginghis Han. În schimb, ar putea reprezenta o linie paternă diferită, deși înrudită, care s-a extins tot în epoca mongolă sau chiar mai devreme. Fără un eșantion ADN confirmat ca aparținând lui Ginghis Han, este imposibil de știut care ramură specifică îi aparține.
O modalitate de a rezolva această problemă ar fi studierea geneticii lui Ginghis Han însuși, dar locul său de înmormântare nu a fost niciodată identificat. Până când rămășițele sale vor fi găsite, adevărata scară a moștenirii sale genetice va rămâne un mister.
Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.
„Zona interzisă” din Mongolia, locul în care ar putea fi îngropat Ginghis Han
Ginghis Han, cel mai mare cuceritor
Top 10 informații fascinante despre Ginghis Han, fondatorul Imperiului Mongol
Moartea lui Ginghis Han a fost mult mai banală decât s-a crezut