Timp de aproape un secol, istoricii au pornit de la o presupunere pe care aproape nimeni nu a simțit nevoia să o verifice: dacă un mormânt regal era impresionant, atunci persoana înhumată trebuia să fi fost un bărbat.
Astăzi, tot mai mulți cercetători se întreabă dacă această concluzie nu spune mai multe despre felul în care arheologii secolului XX priveau trecutul decât despre realitatea Mesopotamiei de acum aproximativ 4.500 de ani.
O reevaluare a celebrului cimitir regal din orașul sumerian Ur sugerează că unele dintre cele mai spectaculoase morminte ar putea să fi aparținut unor femei care exercitau autoritate politică și religioasă în nume propriu, nu doar în calitate de soții ale unor conducători.
În sudul Mesopotamiei, pe teritoriul actual al Irakului, orașul Ur a devenit, în mileniul al III-lea î.Hr., unul dintre cele mai prospere centre urbane ale lumii.
Poziția sa, aproape de Golful Persic de atunci, îi permitea să controleze importante rute comerciale. Din Afganistan ajungea lapislazuli, din Oman cupru, iar din Anatolia argint. Bogăția acumulată a făcut posibilă construirea unor temple monumentale și dezvoltarea unei administrații complexe, în care autoritatea politică și cea religioasă erau strâns legate.
Între 1922 și 1934, arheologul britanic Leonard Woolley a condus ample săpături la Ur și a descoperit celebrul cimitir regal, vechi de aproximativ 4.500 de ani. Descoperirea a fost considerată una dintre cele mai importante din arheologia secolului XX, deoarece oferea, pentru prima dată, o imagine detaliată asupra modului în care erau înmormântați conducătorii uneia dintre cele mai vechi civilizații urbane.
Woolley și echipa sa au excavat 16 morminte regale. În interior au găsit coroane din aur, vase din metale prețioase, bijuterii, arme ceremoniale și sigilii cilindrice folosite pentru autentificarea documentelor oficiale. Printre cele mai impresionante descoperiri s-au numărat și zecile de însoțitori înhumați alături de conducători. Woolley a presupus că aceștia fuseseră sacrificați pentru a-și urma stăpânii în lumea de dincolo, deși cercetările ulterioare au propus explicații mai nuanțate privind modul în care au murit.
Surpriza a venit odată cu reanalizarea celor mai bogate morminte. Unele dintre ele aparțineau unor femei.
Cel mai cunoscut exemplu este mormântul lui Puabi, păstrat aproape intact. În interior au fost descoperite o diademă din aur, bijuterii din lapislazuli și cornalină, pumnale din aur și mai multe sigilii oficiale – obiecte care indicau un statut excepțional. În jurul ei se aflau rămășițele a zeci de persoane înhumate în același complex funerar, un privilegiu rezervat elitei conducătoare.
Cu toate acestea, Leonard Woolley a presupus că Puabi fusese soția unui rege și nu o conducătoare. La începutul secolului XX, foarte puțini cercetători luau în calcul posibilitatea ca o femeie să fi exercitat puterea supremă într-unul dintre cele mai vechi orașe-stat ale lumii.
În ultimii ani, specialiști în istoria Mesopotamiei au început să reanalizeze documentația și interpretările clasice.
Kathleen McCaffrey, cercetătoare independentă specializată în studiul genului și al religiei în Orientul Apropiat antic, susține că multe concluzii formulate în trecut au fost influențate de presupunerea că puterea aparținea exclusiv bărbaților. Ea propune că unele femei din Ur ar fi putut conduce în nume propriu.
Un argument important îl reprezintă sigiliile cilindrice descoperite în morminte. În Mesopotamia, acestea nu erau simple podoabe, ci instrumente oficiale de autentificare a documentelor. Unele poartă numele unor femei fără a menționa un soț sau un conducător de care acestea să depindă.
În alte cazuri, traduceri considerate mult timp corecte sunt astăzi reexaminate. Unul dintre sigilii pare să sugereze că o femeie numită A-su-sikil-am ocupa funcția supremă de conducere, în timp ce soțul ei ar fi avut rolul de consort.
Aceste ipoteze sunt încă discutate în literatura de specialitate și nu reprezintă un consens. Ele arată însă cât de mult pot influența interpretarea trecutului propriile noastre presupuneri despre putere și despre rolurile de gen.
Există și alte indicii că societatea sumeriană era mai complexă decât imaginea tradițională a unei lumi exclusiv patriarhale.
Textele și reprezentările artistice arată că femeile puteau administra averi, conduce temple și ocupa funcții religioase de mare prestigiu.
Un exemplu celebru este Enheduanna, care a trăit câteva secole după Puabi. Mare preoteasă a zeului Lunii și autoare a unor imnuri religioase, ea este considerată de mulți istorici primul autor din lume cunoscut după nume.
În lumea sumeriană, autoritatea religioasă și cea politică erau strâns legate. Templele administrau terenuri, depozite, ateliere și importante resurse economice, astfel încât conducerea unui mare sanctuar însemna și exercitarea unei influențe administrative și politice considerabile.
Fără a demonstra că femeile au condus frecvent orașele-stat sumeriene, toate aceste descoperiri arată că rolul lor în exercitarea puterii a fost probabil mai important decât s-a crezut mult timp.
Cimitirul regal din Ur cuprinde 16 morminte regale datate între aproximativ 2600 și 2450 î.Hr.
Mormântul lui Puabi este unul dintre cele mai bine conservate morminte regale descoperite vreodată în Mesopotamia.
În unele complexe funerare au fost descoperite peste 70 de persoane înhumate alături de conducător, probabil membri ai curții regale sau ai anturajului său.
Enheduanna, marea preoteasă din Ur, este considerată de mulți istorici primul autor din lume cunoscut după nume.
Sursa:
https://www.nationalgeographic.com/history/article/history-earliest-kings-ur-sumeria
Paraziții au „readus la viață” o anomalie din naștere a unei femei după zeci de ani
Tot mai multe femei singure aleg să aibă copii prin fertilizarea in vitro
Studiu: multe femei aleg un analgezic mai puțin eficient pentru durerile menstruale