Prințesele egiptene antice de acum 4.000 de ani erau arcașe pricepute. Timp de zeci de ani, cercetătorii s-au întrebat dacă armele descoperite în mormintele unor prințese din Egiptul antic aveau doar un rol simbolic sau erau folosite în realitate. Un nou studiu asupra mumiilor a cinci femei din familia regală, din perioada Regatului Mijlociu, indică faptul că acestea mânuiau efectiv armele cu care au fost îngropate.
„Membrii familiei regale, în special femeile, participau la activități solicitante, precum tirul cu arcul și vânătoarea. Oasele lor prezintă urme ale unei dezvoltări musculare intense, compatibile cu folosirea armelor găsite în morminte”, a declarat dr. Zeinab Hashesh, autoarea principală a studiului.
Prințesele egiptene antice de acum 4.000 de ani erau arcașe pricepute. Echipa a analizat șase mumii regale descoperite la Dahshur, un complex funerar excavat în anii 1890 și redescoperit în Muzeul Egiptean în 2020. Patru dintre mumii le aparțineau fiicelor faraonului Amenemhat al II-lea: prințesele Ita, Khenmet, Itaweret și o femeie identificată provizoriu drept prințesa Sathathormeryt. În mormintele lor au fost găsite arcuri, săgeți și un pumnal deosebit în sicriul prințesei Ita. Alte două persoane analizate au fost prințesa Noub-Hotep și regele Hor.
Deși țesuturile moi s-au degradat complet, iar craniile prințeselor s-au pierdut la începutul secolului trecut, restul scheletelor s-a păstrat suficient de bine pentru ca specialiștii să estimeze vârsta, înălțimea și sexul fiecărei persoane și să identifice boli sau traumatisme.
Potrivit cercetătorilor, prințesa Ita, care avea între 28 și 34 de ani, prezenta inserții musculare foarte dezvoltate la nivelul membrelor superioare, semn că utiliza frecvent arme precum pumnalele sau buzduganele. Khenmet, având 30-40 de ani, avea oase mai fragile, dar ligamente extrem de puternice. Itaweret, care a murit la o vârstă cuprinsă între 20 și 34 de ani, le supraviețuise unor fracturi ale coastelor și piciorului, iar scheletul ei indică faptul că era o arcașă experimentată.
Dezvoltarea pronunțată a musculaturii membrelor superioare sugerează că aceste femei practicau în mod regulat activități solicitante, precum întinderea coardei arcului sau mânuirea armelor. Dovezi similare au fost identificate și în cazul prințesei Noub-Hotep și al regelui Hor, ceea ce susține ideea că armele depuse în morminte nu aveau doar valoare simbolică.
Mai multe mumii prezentau urme ale unor fracturi vindecate, infecții și deficiențe nutritive. De asemenea, surorile aveau anomalii rare ale coloanei vertebrale, indiciu că proveneau dintr-o familie în care căsătoriile între rude apropiate erau frecvente. Cercetătorii cred că rănile au fost provocate de accidente sau activități precum vânătoarea și antrenamentele militare, iar vindecarea lor arată că beneficiau de îngrijiri medicale avansate pentru acea epocă.
Autorii studiului spun că pierderea craniilor limitează cercetările și că intenționează să efectueze analize suplimentare pentru a reconstitui cât mai fidel viața acestor membri ai familiei regale. Ei speră ca atenția să nu mai fie îndreptată doar asupra bijuteriilor și obiectelor funerare, ci și asupra oamenilor cărora acestea le-au aparținut, scrie EurekAlert.
Studiul a fost publicat în revista Frontiers in Environmental Archaeology.
Ziua în care Orientul şi Occidentul s-au despărţit pentru totdeauna din punct de vedere religios
Arheologii au aflat cine a fost astronomul mayaș care a creat o formulă matematică unică
O nouă specie de dinozaur cu gâtul extrem de lung, descoperită datorită unui singur os
Începutul sfârşitului a avut loc pentru el cu 211 ani în urmă. Aşa a fost răpusă o legendă