Cum a fost fondată „Mâna Neagră”, organizația secretă care a stat în spatele atentatului de la Sarajevo

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În dimineața zilei de 28 iunie 1914, Sarajevo era scena unei vizite oficiale. Moștenitorul tronului Austro-Ungariei, arhiducele Franz Ferdinand, și soția sa, ducesa Sophie, se aflau în oraș pentru a asista la exercițiile militare ale armatei imperiale. Câteva ore mai târziu, amândoi erau morți, iar un tânăr de 19 ani, Gavrilo Princip, avea să intre în istorie. Gloanțele trase de Princip nu au declanșat imediat războiul, dar au aprins fitilul Primei Conflagrații Mondiale. În spatele atentatului se afla o rețea de conspiratori, coordonată de Danilo Ilić, și o organizație secretă care urmărea un obiectiv radical: unificarea teritoriilor locuite de sârbi și extinderea influenței naționalismului sârb. Numele ei era „Mâna Neagră”.

Pentru a înțelege apariția „Mâinii Negre”, trebuie să ne întoarcem cu câțiva ani înainte de atentatul de la Sarajevo, într-o Serbie aflată în plin proces de afirmare națională.

La începutul secolului XX, ideea unificării tuturor teritoriilor locuite de sârbi devenise una dintre principalele teme ale naționalismului sârb. Regiunile aflate încă sub dominația Imperiului Austro-Ungar, în special Bosnia și Herțegovina, reprezentau una dintre principalele mize ale acestei politici.

Situația s-a complicat în 1908, când Austro-Ungaria a anexat oficial Bosnia și Herțegovina, teritoriu pe care îl administra încă din 1878.

Pentru naționaliștii sârbi, anexarea a fost o lovitură majoră și o dovadă că Viena intenționa să-și consolideze definitiv controlul asupra Balcanilor. În Serbia, sentimentul anti-austro-ungar s-a intensificat, iar în cercurile militare și politice au început să se contureze grupări clandestine dispuse să folosească metode radicale pentru atingerea obiectivelor naționale.

Fondarea organizației

În acest climat avea să apară, în 1911, organizația cunoscută ulterior sub numele de „Mâna Neagră”. Denumirea oficială era „Ujedinjenje ili Smrt” (Unificare sau Moarte). Organizația a fost fondată la Belgrad de un grup de ofițeri ai armatei sârbe, printre care s-a aflat și colonelul Dragutin Dimitrijević, cunoscut sub numele de cod „Apis”.

Dimitrijević nu era un personaj oarecare în Serbia acelor ani. Ofițer de informații și participant la rețeaua conspirativă care l-a asasinat pe regele Alexandru I și a răsturnat dinastia Obrenović în 1903, el devenise una dintre figurile importante ale cercurilor militare naționaliste. În jurul său s-a format o organizație secretă, structurată după modelul unor societăți conspirative, cu o ierarhie strictă și membri recrutați în principal din rândurile armatei și ale administrației.

„Rezultatul a fost înființarea în 3 martie 1911, într-un apartament din Belgrad, a `Ujedinjenje ili smrt` (Uniune sau moarte), denumită popular `Mâna neagră`. Apis, acum profesor de tactică la Academia Militară, s-a numărat printre cei șapte bărbați – cinci ofițeri regicizi și doi civili – prezenți la acea întrunire de înființare; i-a adus cu el pe regicizii mai tineri și pe tovarășii lui de călătorie, fiind liderul lor de necontestat.

`Constituția Ujedinjenje ili smrt` începea cu declarația deloc surprinzătoare că scopul noii organizații era `unificarea sârbilor`”, scrie istoricul Christopher Clark în cartea „Somnambulii. Cum a intrat Europa în război în 1914”.

Influența organizației

În practică, organizația urmărea să sprijine cauza naționalistă prin propagandă, recrutare, activități clandestine și, atunci când considera necesar, prin acțiuni violente. Rețeaua sa a început să se extindă în afara Serbiei, inclusiv în Bosnia și Herțegovina, unde propaganda naționalistă putea găsi teren fertil în rândul unei părți a populației sârbe.

„Caracteristica principală a mișcării era păstrarea secretului. Membrii erau acceptați în urma unei ceremonii conduse de Jovanović-Čupa, membru al consiliului fondator şi francmason. Noii recruți făceau un legământ, jurând loialitate absolută organizației până la moarte, în fața unei siluete care purta o mantie cu glugă, într-o încăpere întunecată.

Existau foarte puține consemnări – niciun registru de evidență al membrilor, ci doar o rețea de celule, dintre care niciuna nu deținea o prezentare generală a activităților sau a intereselor organizației”, precizează istoricul Christopher Clark.

În anii care au urmat fondării sale, „Mâna Neagră” avea să devină una dintre cele mai misterioase și controversate organizații clandestine din Balcani. Influența sa reală, relația cu autoritățile de la Belgrad și legăturile cu tinerii naționaliști bosniaci au făcut obiectul unor dezbateri care continuă și astăzi.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Scânteia de la Sarajevo și cascadoria unei catastrofe: Cum asasinarea lui Franz Ferdinand a aprins Marea Conflagrație

A existat un avertisment care să indice un posibil atentat terorist la adresa arhiducelui Franz Ferdinand, moștenitorul tronului Austro-Ungar?

Asasinarea lui Franz Ferdinand și liderii politici de la București. „Eram sigur că războiul nu va izbucni”

Franz Ferdinand și asasinarea care a declanșat Primul Război Mondial