A existat un avertisment care să indice un posibil atentat terorist la adresa arhiducelui Franz Ferdinand, moștenitorul tronului Austro-Ungar?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

La 28 iunie 1914, la Sarajevo, arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului Austro-Ungar, și soția sa, Sophie, au fost uciși de Gavrilo Princip, un tânăr sârb bosniac, membru al organizației panslaviste „Mâna Neagră”. În urma acestui atentat, o lună mai târziu, Austro-Ungaria ataca Serbia și declanșa Primul Război Mondial. De-a lungul timpului au existat informații că atentatul de la Sarajevo ar fi putut fi prevenit. Au existat mai multe semnale de avertisment că se pregătea un act terorist. A transmis Serbia unul dintre aceste semnale de avertisment? Au știut oficialii austro-ungari că viața arhiducelui Franz Ferdinand era în pericol?

La 10 zile după atentatul de la Sarajevo, primul-ministru al Serbiei, Nikola Pašić, a acordat un interviu ziarului maghiar „Az Est” în care nega cu vehemență că ar fi avertizat Austro-Ungaria în legătură cu un posibil atentat asupra arhiducelui Franz Ferdinand.

La momentul publicării interviului, Pašić nu putea susține altă poziție, căci dacă ar fi recunoscut că avea informații dinainte de a se produce atentatul asta ar fi însemnat că oficialii sârbi puteau fi acuzați de complicitate la conspirație.

Nici Austro-Ungaria nu a recunoscut că ar fi primit informații din Serbia referitoare la o posibilă conspirație la adresa vieții arhiducelui Franz Ferdinand. Dacă ar fi recunoscut că ar fi primit vreun avertisment, s-ar fi pus întrebarea de ce nu a întreprins măsuri pentru a preveni atentatul terorist.

La 2 iulie, ziarul vienez „Fremdenblatt” a publicat o declarație oficială care nega faptul că ar fi adevărate zvonurile cum că Ministerul Afacerilor Externe austro-ungar ar fi fost avertizat despre o amenințare la adresa vieții lui Franz Ferdinand.

„Există dovezi clare că a fost lansat un avertisment”

Dacă și Serbia și Austro-Ungaria au dezmințit faptul că ar fi avut informații despre pregătirea unui atentat la adresa lui Franz Ferdinand, de ce au existat numeroase zvonuri în epocă privitoare la un posibil avertisment pe care l-ar fi emis Belgradul?

Istoricii au căutat informații care să stabilească dacă zvonurile puteau fi adevărate, în ciuda dezmințirilor oficialilor din ambele țari.

„Cu toate acestea, există dovezi clare că a fost lansat un avertisment. Sursa cea mai incriminatoare este chiar subsecretarul Ministerului francez de Externe, Abel Ferry, care a notat în jurnalul său că, în data de 1 iulie (1914, n.r.), a primit vizita ministrului sârb la Paris, Milenko Vesnić, un vechi prieten al lui.

În timpul conversației lor, Vesnić a afirmat, printre altele, că guvernul sârb `avertizase guvernul austriac despre faptul că auzise ceva despre un complot`. Printre cei care confirmă acest lucru se numără și atașatul militar sârb la Viena, care, în 1915, i-a spus istoricului italian Magrini că Pašić trimisese o telegramă legației sârbe din Viena în care spunea că, `din cauza unor scurgeri de informații, guvernul sârb avea motive să suspecteze că un atentat la viața arhiducelui era pus la cale cu ocazia vizitei sale în Bosnia` și că era de preferat ca guvernul austro-ungar să amâne această vizită”, scrie istoricul Christopher Clark în cartea „Somnambulii. Cum a intrat Europa în război în 1914”.

„Să sperăm că nu se va întâmpla nimic”

Din datele identificate de istorici la 21 iunie 1914, cu o săptămână înainte de atentat, Jovan Jovanović, ambasadorul sârb la Viena, s-a întâlnit cu Leon Bilinski, ministrul de Finanțe austro-ungar. Întâlnirea dintre cei doi a survenit după ce Jovan Jovanović a primit pe 19 iunie o telegramă de la primul-ministru al Serbiei, Nikola Pašić, prin care trebuia să îi avertizeze pe oficialii austro-ungari de posibilele consecințe ale vizitei lui Franz Ferdinand în Bosnia.

„Însă acest avertisment a fost transmis în termenii cei mai vagi. Vizita moștenitorului aparent cu ocazia aniversării înfrângerii din Kosovo, sugera Jovanović, va fi privită cu siguranță ca o provocare.

Printre tinerii sârbi care serveau în forțele austro-ungare `putea fi unul care să-și încarce pușca sau revolverul cu gloanțe adevărate, în loc de gloanțe oarbe…` Nefiind impresionat de aceste atenționări, Bilinski `nu a dat niciun semn că ar acorda vreo importanță acestei notificări` și a răspuns simplu: `Să sperăm că nu se va întâmpla nimic`.

În anii următori, Bilinski a refuzat să discute cu jurnaliștii și cu istoricii despre acest episod, susținând că ar trebui așternută uitarea peste aceste momente întunecate ale istoriei recente.

Este evident că, la vremea aceea, Bilinski nu luase amenințarea în serios – a fost formulată în așa fel încât ar fi putut fi interpretată ca și un simplu act de intimidare, ca o încercare deplasată din partea ministrului sârb de a interveni în afacerile interne ale monarhiei, insinuând amenințări vagi la adresa celui mai înalt rang al conducerii.

Prin urmare, Bilinski nu a găsit niciun motiv pentru care să îl înștiințeze şi pe ministrul de Externe austriac, contele Berchtold”, mai menționează Christopher Clark.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O vizită istorică! Regele Ferdinand și regina Maria, pentru prima dată în Transilvania unită cu România

Drama regelui Ferdinand I, războiul și un ambasador francez. „Cuvântul `Germania` nu se găsește în tratatul nostru de alianță cu România”

Regele Ferdinand către ambasadorul francez: „Puteţi să contaţi pe armata mea”

Aventura cu năbădăi dintre Ferdinand şi Elena Văcărescu