Viitoarele INTERFETE ale computerului

FARA ATINGERE

Ferestrele sensibile
Adevarata scamatorie in problema interfetei cu un computer este aceea de a-l manevra fara sa-l atingi. Prin asta se traduce si conceptul Daylight, prezentat de Philips la Simplicity Event 2007. Daca ai fost vreodata in SUA, stii cat de neplacut este sa te adaptezi la noul fus orar, iar draperiile de la hotel nu se pricep decat sa blocheze lumina de afara. Cu Daylight, ferestrele se transforma in niste jaluzele interactive, care reactioneaza la miscarile mainii. Daca iti treci palma de la dreapta spre stanga prin fata geamului, acesta incepe sa se umple cu frunze care o acopera treptat pana blocheaza toata lumina de afara. Cu aceeasi miscare a mainii, dar de jos in sus, geamul isi schimba culoarea ca prin minune. Astfel poti sa transformi lumina alba si intensa a unui rasarit natural intr-una de asfintit, cu licariri rosiatice. Tot fereastra te va trezi cand vei decide tu, lasand lumina sa intre treptat in camera si invaluindu-te intr-o melodie calda, cu ciripit de pasari. Olandezii planuiesc ca, in urmatorii ani, sa incorporeze tehnologia in hoteluri. Este greu de explicat in cuvinte efectul ferestrei interactive, dar, ca sa te convingi, cauta pe YouTube cu cheia „Philips Daylight“ si vei gasi clipul de prezentare a minunatiei.

• Dublarea vitezei de procesare a computerelor, posibilă printr-o metodă inovatoare
• Computerele obișnuite încă le pot întrece pe cele cuantice. Iată cum!

Ca in Minority Report
De curand, unul dintre cercetatorii companiei americane Cynergy Labs a derulat un proiect simplu, care a durat exact opt zile. Omul a conectat un computer la un TV, a montat deasupra o telecomanda wireless de la consola Nintendo Wii si a creat niste manusi care seamana leit cu cele ale lui Tom Cruise din Minority Report. Acestea comunica, bineinteles, cu telecomanda. Apoi a adaptat platforma software instalata in Microsoft Surface ca sa functioneze cu intreg sistemul. Rezultatul? O interfata cu care controleaza de la distanta tot ce se intampla pe ecran, la fel ca un dirijor orchestra. Pe ecran apar doi cursori, unul pentru fiecare mana, care se misca odata cu acestea. Cu doua puncte de „sprijin“, manipularea obiectelor virtuale 3D pe ecran devine o joaca. Daca nu am reusit sa te lamuresc cum functioneaza toata tarasenia, pe site-ul labs.cynergysystems.com poti vedea un clip mai mult decat convingator.
 
Acum si fara manusi
Ce manusi? Ce telecomanda? Norvegienii de la Elliptic Labs controleaza computerul cu mainile goale. Pe internet au circulat cateva clipuri video (pe care le gasesti si pe site-ul www.ellipticlabs.com) cu tehnologia lor, dar pe site nu am gasit explicatiile functionarii sistemului. In film, omul face cateva demonstratii de control de la distansa al computerului cu gesturile unei singure maini. M-a lamurit din fericire Stian Aldrin, seful companiei norvegiene. Dispozitivul care permite aceasta operatie este format dintr-un sistem de senzori de miscare care determina pozitia unui obiect in spatiu prin unde acustice. Cu alte cuvinte, este un fel de sonar 3D. Aldrin n-a vrut sa spuna cu cine a semnat acorduri de producsie a interfesei, dar mi-a dezvaluit faptul ca firma lui a implementat sistemul in cel mai mare spital din Oslo. Aplicatia le permite chirurgilor sa controleze softurile de monitorizare a  pacientilor fara sa se atinga de vreun echipament. Directorul de la Elliptic Labs nu a dezvaluit nici presul sistemului, dar m-a asigurat ca acesta este suficient de mic pentru a lansa produsul pe piata rezervata consumatorilor.

EPILOG

Sunt tehnologii spectaculoase, cu multe aplicasii si cu costuri de productie reduse. De altfel, consola Wii a celor de la Nintendo dovedeste acest lucru, iar industria jocurilor video va fi probabil prima care va absorbi noile interfete. Tot Aldrin mi-a dat raspuns si la intrebarea „De ce se misca lucrurile atat de greu cu implementarea tehnologiilor, daca sunt asa de simple si accesibile?“: „Consumatorii nu sunt gata sa lase la o parte interfetele conventionale pentru a experimenta unele noi.“ Restul l-am dedus singur. Un producator nu risca sa investeasca intr-un produs pe care nu are garantia ca il va vinde.