Cum spui nu copiilor?

Iată cum să îi transmiţi copilului tău că nu are voie să facă anumite activităţi, fără a-i interzice sau a-i spune un mare NU, pe care nu îl va băga în seamă, cel mai probabil!

Cum spui nu copiilor: previi anumite situaţii

• De ce ne simțim mai bine atunci când înjurăm?
• Când au început oamenii să mănânce carne pentru prima oară?

În afară de a ataşa sistemul de protecţie la dulapuri, ar fi o idee bună să arunci o privire atentă întregii case, luând în considerare toate obiectele cu care nu ai vrea să intre în contact copilul tău. Deşi este adevărat că trebuie să înveţe că anumite zone ale casei sunt pur şi simplu în afara limitelor de acces, nu are niciun rost să laşi la îndemână obiecte periculoase, cu care poate intra în contact cu uşurinţă. „Copiii sunt incredibil de curioşi, aşa învaţă, motiv pentru care nu este corect să blochezi această cale de a învăţa la fiecare pas”, spune Rahil D. Briggs, un psiholog pentru copii de la Spitalul de Copii din Montefiore, New York City.

Cum spui nu copiilor: păstrează o atitudine pozitivă

Pe măsură ce stabileşti limite, permite-i copilului să ştie ce este permis să facă, sugerează Heather Wittenberg, psiholog în Wailuku, Hawaii. Spunând simplu „nu săpa în ghiveciul cu flori!”, vei lăsa senzaţia de interdicţie. Încercă deci să sugerezi o activitate alternativă, cum ar fi „să mergem afară şi să săpăm împreună!”. Este foarte important să îi transmiţi copilului că are libertatea de a alege să facă absolut orice doreşte, atâta vreme cât se află în limitele raţionalului, fără a provoca daune. Ca drept urmare, limitele sunt esenţiale, însă este vital modul în care le impunem, de preferat, într-o manieră optimistă, pozitivă!

Cum spui nu copiilor: arată, nu spune

Dă dovadă de tipul de comportament pe care doreşti să îl vezi de la copilul tău. Dacă trage de coada pisicii de exemplu, ţine-i mâna în timp ce i-o mângâi şi spune-i: „Aşa vom proceda şi cu animalele de companie.” sugerează dr. Wittenberg. Nu numai că această modalitate îi învaţă modul corect de a face ceva, dar îi răsplăteşte şi cu ceea ce preţuiesc mai presus de toate: timpul tău. Reţine totuşi, că din punctul de vedere al copilului, orice atenţie este o atenţie bună. Dacă te înnebuneşte atunci când aruncă cu toate cuburile de jucărie prin cameră, poate că ar fi bine să încerci să îi spui calm: „Cuburile sunt făcute pentru joacă, nu pentru aruncare prin cameră”.

Citeşte continuarea pe CSID.