Cea de-a şasea extincţie în masă. Care sunt primele specii care vor dispărea

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

 Altfel spus, specii diverse vor dispărea într-o proporţie care depăşeşte ceea ce ne-am aştepta noi să se întâmple în mod natural, ca urmare a acţiunilor care influenţează în mod negativ mediul înconjurător, scrie Gândul.

• Compoziția chimică din Oceanul Arctic a depășit un punct critic ireversibil
• Europa s-a topit în luna mai. Temperaturile record îi surprind pe localnici: „Primăvara pare mijlocul verii”

Cea mai mare astfel de influenţă negativă vine chiar din partea noastră. Pentru mediu, noi, oamenii, suntem un pericol mai mare decât, să spunem, un asteroid. Un studiu recent, citat de Washington Post, arată că acţiunile nocive ale omului asupra mediului subacvatic nu afecteză în proporţii egale toate speciile existente în mările şi oceanele lumii. În prezent, cel mai mare pericol se manifestă asupra vieţuitoarelor de mari dimensiuni în ceea ce priveşte mărimea şi masa corporală. 

Această situaţie reflectă înclinaţia pe care acţiunile omului o manifestă în ceea ce priveşte distrugerea „celor mai puternici” reprezentanţi au unei populaţii, fie ea şi cea marină. 

„Ceea ce ne-a surprins a fost că nu am găsit un tipar comun între toate aceste episoade de dispariţie a vieţuitoarelor unui mediu. Ceea ce se întâmplă acum nu s-a mai întâmplat în trecut şi, din această cauză între dezastrele ecologice nu se poate face o analogie”, a explicat geoscientologul Jonathan Payne, conducătorul studiului. 

Cercetătorii au realizat acest studiu făcând o analiză statistică a 2.497 de grupuri diferite de vieţuitoare marine şi au ajuns la concluzia că o mărime mai mare a corpului acelei vieţuitoare era asociată unui risc mai crescut de dispariţie, cu toate că în trecut acest aspect nu a reprezentat un punct de referinţă. 

În ultimii 66 de milioane de ani, s-au făcut doar mici şi neînsemnate analogii între pericolul de dispariţie şi mărimea corpului vieţuitoarei respective. 

Studiul arată, totodată, că şi în cazul vieţuitoarelor terestre se aplică acelaşi şablon. Se ştie că acţiunile oamenilor au condus la dispariţia unor mamifere terestre foarte mari. 

„Dispariţiile din oceane sunt similare cu ceea ce oamenii au făcut animalelor tereste cu 50.000 de ani în urmă, când jumătate dintre mamiferele de mari dimensiuni de pe Pământ, cum ar fi mamuţii, mastodoncţii sau pisicile cu dinţi de sabie. Rezultatul este acela că diversitatea ecosistemelor terestre a fost influenţată negativ de aceste dispariţii, pornind de la animale până la plante”, a explicat un alt profesor, Anthony Barnosky. 

Problema cu dispariţia marilor vieţuitoare din mări şi oceane este aceea că, odată ce ele nu mai există, toate acele specii care reprezentau „hrana” lor, se vor înmulţi peste măsură şi vor afecta în mod negativ întregu ecosistem din care fac parte. 

Această distribuţie inegală a riscului de dispariţie în rândul vieţuitoarelor este cu atât mai interesantă cu cât ne-am aştepta ca schimbările climatice să afecteze în mod egal toate speciile, indiferent de caracteristicile lor particulare. 

Studiul atrage odată în plus atenţia asupra comportamentelor nocive ale omului care afectează viaţa tuturor vieţuitoarelor, fie că acestea trăiesc în ape sau pe uscat. Una dintre acţiunile omului care poate fi stopată rapid este braconajul.

Sursa: Gândul