Conform ultimei descoperiri, ”mânuţele” lui T. Rex nu erau atât de ”nevinovate” pe cât se credea, spre norocul lui şi spre ghinionul altor animale

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

„Membrele superioare scurte şi puternice şi ghearele mari i-ar fi permis lui T. rex, ori că era deasupra victimei sau era prinsă cu fălcile, să producă răni severe, adânci de câţiva centimetri”, a precizat Steven Stanley, paleontolog care a ajuns la această concluzie, prezentată la o conferinţă a Geological Society of America.

Pentru a-şi susţine punctul de vedere, Stanley indică faptul că oasele culese până acum sunt robuste, putând susţine o forţă mai mare, ceea ce indică la rândul său că erau utilizate mai des, scrie Science Alert.

De asemenea, având doar două gheare pe fiecare membru, T. rex putea exercita o presiune cu 50 de ori mai mare în crestarea prăzii.

Humerusul şi încheietura omoplaţilor sunt un indiciu în plus care susţin că structura osoasă era capabilă să reziste la forţele exercitate de muşchi.

Dacă acestea nu sunt suficiente, atunci ghearele cu lungimi chiar şi de 10 centimetri în formă de seceră puteau cauza răni adânci victimei.

„Rănirea prin crestare era răspândită în rândul terapodelor”, explică Stanley, adăugând că „atunci în lumina armelor sale formidabile, de ce T. rex nu ar fi avut această strategie?”

Astfel, în loc să devină un vestigiu inutil al evoluţiei, „mânuţele” prădătorului ar fi devenit o armă esenţială în prădarea altor animale.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Cum arăta de fapt T-rex? O nouă descoperire dă peste cap ce se ştia despre dinozaurul gigantic – FOTO

Tyrannosaurus rex era mai mare şi mai rău decât se credea

Un nou studiu scoate la iveală un fapt inedit despre T. rex: conformaţia nu îi permitea să alerge. Cum a reuşit să fie un prădător de top?

Ce făcea fiorosul T. rex cu „mânuţele” lui? Oamenii de ştiinţă dau enigmei o explicaţie surprinzătoare