Fosila unui șarpe care vedea în infraroșu descoperită într-o carieră de piatră s-a dovedit a fi un strămoș al șerpilor boa

Credit foto: Naturmuseum Senckenberg

Un studiu recent a stabilit că clasificările anterioare ale acesteia s-au dovedit eronate.

Cariera Messel, Germania, a fost exploatată de la jumătatea secolului XIX până în anul 1971, începând cu anul 1900 aici au fost descoperite o serie de fosile. Aceste fosile au fost păstrate într-un mediu anoxic, format prin descompunerea vegetației și sedimentelor de pe fundul unui lac antic.

O istorie zbuciumată

Oamenii de știință explică faptul că cariera Messel prezintă o diversitate de fosile bine conservate. De-a lungul timpului de acolo au fost excavate pene, solzi, chiar și mai multe perechi de broaște țestoase. Messel este considerat a fi una dintre cele mai importante surse de fosile ale unor mamifere. De asemenea, carieră oferă și o sursă importantă de informații despre Eocen, notează The History Blog.

În anul 1991, a existat un proiect de transformare a fostei cariere într-o groapă de gunoi, din fericire, guvernul landului Hesse a decis cumpărarea acesteia. Autoritățile au decis declararea carierei zonă protejată, iar în 1995 a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO.

Un șarpe boa preistoric

În cariera Messel au fost descoperite o mulțime de fosile rare, dintre acestea se evidențiază patru fosile complete ale patru specii de șarpe. Două dintre acestea au în jur de 50 de centimetri, iar una dintre acestea atinge aproape doi metri. Această fosilă a fost clasificată sub numele de Palaeopython fischeri, iar cercetătorii susțineau că făcea parte din genul Palaeopython .

Un studiu recent respinge această concluzie și explică faptul că șarpe de doi metri face parte din genul Eoconstrictor, ceea ce înseamnă că este o rudă îndepărtată a șerpilor boa constrictori moderni.

Noile analize ale fosilelor au arătat că căile neuronale ale acestui șarpe sunt asemănătoare cu cele ale pitonilor și a șerpilor boa moderni. Cercetătorii au identificat urmele unor organe specifice acestor două specii moderne și în cazul fosilelor. Aceste organe le permit șerpilor să realizeze o imagine infraroșie tridimensională a împrejurimilor lor. În general, această abilitate este folosită pentru detectarea și atacarea prăzilor.

Oamenii de știință sunt de părere că capacitatea șerpilor din specia Palaeopython fischeri de a folosi viziunea cu infraroșu stă la baza modului în care șerpii din prezent își urmăresc prăzile.

Studiul a fost publicat în jurnalul Diversity.