Trei noi specii de nautil au fost găsite în Marea Coralilor și Pacificul de Sud

Nautiloidele au fost cândva destul de abundente în oceane, conform înregistrărilor fosile. Astăzi, ele sunt reprezentate de doar câteva specii, printre care se numără și cele trei noi specii de nautil descoperite recent: Nautilus vitiensis din Fiji, Nautilus samoaensis din Samoa Americană și Nautilus vanuatuensis din Vanuatu.

Aceste descrieri evidențiază conceptul de speciație alopatrică (sau izolare biogeografică), în care populațiile sunt separate geografic de alte populații, rezultând o barieră în calea fluxului de gene. În timp, aceste populații pot evolua în cele din urmă în specii distincte.

• În 1816, Pământul nu a avut vară. Ce s-a întâmplat?
• Fundul oceanelor este „un rezervor” de plastic, arată un studiu în premieră

Dar de ce anume este nevoie pentru a putea colecta dovezile necesare pentru a determina dacă trei populații diferite sunt, de fapt, trei noi specii de nautil?

„Pentru mine, aceasta este cea mai bună, dar și cea mai rea parte a procesului general, deoarece prinderea nautililor nu este ușoară”, explică dr. Gregory Barord, instructor de biologie marină la Central Campus și biolog conservator la organizația de conservare Save the Nautilus.

Trei noi specii de nautil au fost descoperite în Pacific

„Pentru echipa noastră, procesul începe cu construirea de capcane mari, din oțel, care au aproximativ un metru cub. Apoi, înfășurăm cadrul de oțel cu plasă metalică, creăm o gaură de intrare, atașăm o geamandură de suprafață cu aproximativ 300 de metri de fir de pescuit și momim cu carne crudă, de obicei pui”, a continuat el.

„Construirea capcanelor poate avea loc pe o plajă frumoasă sau ceva mai departe de aceasta, în ploaie sau într-un depozit cald. Însă indiferent unde ar avea loc asamblarea, vor rămâne amintiri, iar prin asta mă refer la mici cicatrice pe mâini de la lucrul cu plasa metalică. Provind la mâinile mele chiar acum, îmi pot aminti unde eram uitându-mă la fiecare dintre aceste cicatrice… dar merită!”, povestește dr. Barord.

Aruncarea capcanelor în mare la amurg este partea ușoară, spune dr. Barord. Acestea sunt încărcate pe barcă, este găsită adâncimea potrivită și apoi capcanele sunt răsturnate din lateralul bărcii, potrivit Phys.org.

Cum sunt prelevați nautilii?

„Partea grea este recuperarea capcanelor a doua zi, după aproximativ 12 ore în care mirosul de pui crud se mișcă prin curenți. Există o serie de metode pe care le-am folosit pentru a trage capcanele sus, de la troliuri mecanice la troliuri acționate manual, sisteme de plutire, trase cu barca și, bineînțeles, trase cu mâna”, spune biologul.

„Invariabil, ceva se întâmplă în fiecare locație: tragem capcana de la 300 de metri adâncime câte un metru odată, ceea ce durează o jumătate de oră bună, cel puțin. Dar măcar ai parte de un antrenament foarte bun. În cele din urmă, vezi capcana și aceste sfere albe în ea și știi că ai prins niște nautili și trasul este aproape gata, deocamdată”, spune el.

Următorul pas este probabil preferatul lui Barord: „Unul dintre noi sare în apă și face scufundări libere vreo 5 metri pentru a ajunge cu grijă (din cauza plasei metalice) la nautilii din capcană și să îi scoată la suprafață. Ești față în față cu aceste organisme unice, neînțelese, pentru care astăzi pare doar o altă zi normală. Pentru mine, acest lucru este entuziasmant!”, eclamă cercetătorul.

Odată ajunși pe barcă, nautilii sunt introduși în apă de mare rece și de atunci, colectarea datelor are loc rapid. „Cu organismul viu în mână, putem începe să culegem și mai multe dintre diferențele dintre specii, examinând ornamentele cochiliei sau lipsa acestora”, explică dr. Barord. După câteva fotografii, măsurători și mostre de țesut neletale, nautilii sunt eliberați și eructați.

Găsirea de trei noi specii de nautil are atât părți plăcute, cât și părți neplăcute

„Probabil că eructarea de nautili este partea mea preferată”, adaugă el. Pentru a face acest lucru, cercetătorii se scufundă cu nautilii și se asigură că nu există bule de aer prinse în cochilie care le-ar da o flotabilitate pozitivă.

„Imaginați-vă că aveți câte un nautil în fiecare mână și începeți să înotați în jos, picioarele voastre și tentaculele nautilului fiind îndreptate spre suprafață. La o adâncime suficientă, îi eliberați și le observați flotabilitatea. Pe măsură ce nautilii își revin și coboară înapoi spre habitatul lor de pe fundul apei, la 300 de metri mai jos, vă dați seama că s-ar putea să nu mai vedeți niciodată acel individ și s-ar putea ca el să nu mai vadă niciodată un alt om. Sau cine știe…”, spune dr. Barord.

Pentru el, impulsul pentru lucrarea din jurnalul ZooKeys care descrie cele trei noi specii își are rădăcinile în eforturile de conservare a nautilului. În ultimii 20 de ani, el a studiat nautiloidele din mai multe unghiuri și, de peste 10 ani, a lucrat cu o echipă internațională pentru a aborda problemele de conservare a nautilului.

Eforturi de conservare

„Mulți nautili, probabil milioane, au fost prinși în același mod în care colectează și echipa noastră”, subliniază Barord.

„Cu toate acestea, prima lor întâlnire cu oamenii a fost și ultima, căci au fost scoși din capcană, smulși din cochilia lor protectoare și aruncați înapoi în ocean, folosiți ca momeală sau, rar, consumați. Cochilia este piesa atractivă pentru comercianți, iar corpul viu nu are nicio valoare. Este precum smulgerea înotătoarelor de rechin”, spune biologul.

Ca rezultat direct al acestui pescuit nereglementat, populațiile de nautil s-au prăbușit, unele au dispărut, și au fost adoptate legislații și reglementări internaționale și naționale.

În prezent, nu există zone de pescuit cunoscute în Fiji, Samoa Americană sau Vanuatu, astfel încât riscul ca aceste trei noi specii de nautil să dispară din cauza pescuitului este scăzut. Dar care care este riscul pentru aceste populații dat de acidificarea oceanelor, sedimentarea crescută, eutrofizarea, încălzirea mărilor și pescuitul excesiv al altor specii conectate la ecosistemul în care locuiesc nautilii?

„În acest moment, pur și simplu nu știm”, spune dr. Barord.

Ce urmează după găsirea acestor trei noi specii de nautil?

„Eforturile noastre de conservare au început pur și simplu prin a număra câți nautili au rămas în diferite zone din Indo-Pacific, apoi i-am înregistrat în habitatul lor natural, apoi le-am urmărit migrațiile și acum descriem trei noi specii de nautil. Mai sunt încă multe întrebări de adresat cu privire la locul de depus ouă, despre hrană și despre comportament”, spune cercetătorul.

Toate nautiloidele au fost multă vreme grupate la un loc în descrierea istoriei naturale, dar pe măsură ce continuăm să descoperim povestea nautilului, este din ce în ce mai evident că fiecare populație este diferită, așa cum este exemplificat de aceste trei noi specii de nautil.

„Acesta este cu siguranță un moment interesant pentru cercetarea nautilului, deoarece descoperim din ce în ce mai multe informații despre viața lui secretă”, concluzionează dr. Barord.

„Sper doar că aceasta este o perioadă interesantă și pentru nautili și că ei vor continua să facă ceea ce știu ei să facă de milioane de ani”, a mai spus el.

Vă recomandăm să citiți și:

Broaștele arlechin, presupuse dispărute, au fost redescoperite

Noi creaturi marine bizare, descoperite pe coasta Australiei

Musculițele invazive ar putea amenința ecosistemele de pădure

Cum a ajuns ornitorincul să fie specie amenințată?