Cum a ajuns ornitorincul să fie specie amenințată?

Faimosul ornitorinc din Australia (Ornithorhynchus anatinus) este un animal ciudat cu o mică criză de identitate. Are o combinație de unică de caracteristici: poate depune ouă, în ciuda faptului că este clasificat drept mamifer, masculul are pinteni veninoși pe care probabil îi folosesc pentru a concura în timpul sezonului de împerechere și folosește electrorecepția pentru a localiza prada (viermi, crustacee și larve). În plus, blana este biofluorescentă. Cu toate acestea, ornitorincul este amenințat.

Originari din Australia și Tasmania continentală, ornitorincii sunt dispăruți la nivel local în unele părți ale Australiei. Lista roșie a Speciilor Amenințate a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii spune că ornitorincul este amenințat, în principal din cauza incendiilor de vegetație, a defrișărilor, secetetei, poluării și a prădătorilor (vulpi, pisici și câini).

• „Apogeul extincției” este aproape: Pământul va pierde 3.000 de ghețari pe an
• Albinele primesc o șansă în plus: un nou supliment creat pentru a stopa declinul coloniilor

Barajele fluviale ar putea fi adăugate și ele la această listă de amenințări, potrivit unui studiu publicat în revista Communications Biology.

Ornitorincul este amenințat de baraje

O echipă de la Universitatea din New South Wales (UNSW), Australia, a analizat structura genetică a 274 de ornitorinci care trăiesc de-a lungul a nouă râuri din New South Wales. Cinci dintre râuri aveau câte un baraj major, măsurând între 81 și 180 de metri înălțime, iar cele patru râuri rămase în studiu erau nebarajate.

Studiul a constatat că barajele mari sunt bariere semnificative în calea mișcărilor ornitorincilor, ceea ce a condus la o diferențiere genetică mai mare sau la un flux de gene restricționat între ornitorincii de deasupra și cei de dedesubtul barajelor mari în comparație cu râurile fără baraje.

Diferențierea genetică a crescut în timp de când a fost construit barajul, reflectând impactul pe termen lung al acestuia. Deoarece barajele mari restricționează mișcarea ornitorincilor, fluxul de gene între grupurile de animale este limitat sau inexistent.

De ce este aceasta o problemă?

Această lipsă de diversitate genetică face ca aceste populații separate de ornitorinci să fie din ce în ce mai vulnerabile la depresie de consangvinizare și la pierderea variațiilor genetice adaptative. În plus, le este mai greu să recolonizeze zonele în care au avut loc dispariții locale sau să se disperseze în zone care au condiții mai bune, notează Popular Science.

„Am extras ADN din sângele colectat de cercetătorii de la Platypus Conservation Initiative din cadrul UNSW. Folosind mii de markeri moleculari, am reușit să identificăm un semnal puternic care indică faptul că diferențierea genetică a crescut rapid între ornitorincii de sub și cei de deasupra acestor baraje mari”, a declarat Luis Mijangos, autor principal al studiului și fost doctorand UNSW, acum la Universitatea din Canberra.

Această diferențiere genetică a crescut de-a lungul timpului de când au fost construite barajele, ceea ce arată unele dintre impacturile pe termen lung ale barajelor și barierele pe care acestea le creează pentru populațiile de ornitorinci.

Studiul care a contrazis supozițiile anterioare

„Acesta este un rezultat cu implicații semnificative pentru conservarea ornitorincului. Pentru mult timp, am suspectat că prada restricționează mișcarea ornitorincilor, însă noile dovezi ne arată că ornitorincul este amenințat de marile baraje, pe care nu le poate ocoli”, a declarat profesorul Richard Kingsford, director al Centrului UNSW pentru Știința Ecosistemelor și unul dintre autorii lucrării.

Pentru a-i ajuta pe ornitorinci, autorii recomandă ca planificarea conservării și gestionării apei să ia în considerare abordări alternative pentru aceste baraje mari, inclusiv stocarea apei în rezervoare din afara râului, relocarea artificială a indivizilor de ornitorinci între grupuri de deasupra și de dedesubtul barajelor sau construirea de structuri de pasaj pe care ornitorincii să le poată folosi pentru a călători între secțiunile îndiguite și cele neîndiguite, ceea ce ar crește dispersia acestor animale.

Ornitorincul este amenințat în mai multe zone

„Știm că ornitorincii sunt în scădere în multe părți ale habitatului lor din estul Australiei, fiind afectați de multe amenințări. Acest studiu identifică una dintre principalele amenințări la adresa acestei specii emblematice”, a declarat Gilad Bino, liderul Platypus Conservation Initiative din cadrul UNSW Sydney și autor al studiului

„Sunt multe lucruri pe care încă nu le cunoaștem despre ecologia ornitorincului, dar având în vedere statutul său internațional de monotremă, este din ce în ce mai vital să înțelegem și să gestionăm amenințările la adresa acestei specii unice”, a concluzionat el.

Vă recomandăm să citiți și:

Cercetătorii au găsit un recif de corali în deșert și este uriaș

Întregul lanț trofic se prăbușește, avertizează cercetătorii!

O nouă lege a naturii! Șoarecii cresc mai mari pe partea mai ploioasă a munților

Reintroducerea bizonilor crește diversitatea plantelor și rezistența la secetă, arată un studiu