„Nașul microplasticelor” trage un semnal de alarmă: „Nu mai putem continua așa”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În septembrie 1993, în timpul unei misiuni de curățare a plajei de pe Insula Man situată în Marea Irlandei, biologul Richard Thompson a observat mii de fragmente multicolore la picioarele sale, care arătau ca nisipul.

În timp ce colegii săi umpleau saci cu ambalajele de chipsuri, frânghii de pescuit, pungi de plastic și sticle, Thompson a rămas fascinat de acele particule.

Ele erau atât de mici, încât nu se încadrau în nicio categorie din foaia de calcul în care voluntarii își înregistrau descoperirile. „Cu toate acestea, era destul de clar pentru mine că cel mai abundent element de pe plajă era cel mai mic obiect”, a spus Thompson.

Activitatea din timpul liber care i-a definit cariera

În următorii 10 ani, după ce a terminat un doctorat și a continuat să predea biologie marină la universitățile din Newcastle, Southampton și Plymouth, profesorul Thompson și-a petrecut timpul liber mergând pe plajă, apelând adesea la studenți pentru a-l ajuta să adune zeci de mostre de nisip în tăvițe de staniol. Înapoi în laborator, aceștia au confirmat ceea ce Thompson bănuise inițial: particulele erau toate bucăți de plastic, nu mai mari decât grăunțele de nisip și omniprezente de-a lungul coastei britanice. Era o poluare la o scară cu totul nouă.

„Am început să studiez biologia marină, pentru că urma să mă ocup de broaște țestoase, delfini și recife de corali”, explică el.

În schimb, aceste particule minuscule au devenit principala sa fascinație, potrivit The Guardian.

Într-un scurt studiu din 2004, realizat împreună cu profesorul Andrea Russell de la Universitatea Southampton, Thompson a descris pentru prima dată particulele ca fiind „microplastice” și a emis ipoteza că, pe măsură ce plasticul ajunge în mare, se fragmentează încet în bucăți mici, dar persistente, iar apoi se răspândeau mai departe.

Profesorul nici nu se aștepta la prea multe reacții de la modestul său articol de o pagină.

„Fusese un weekend de sărbătoare în luna mai, iar noi eram plecați cu cortul. M-am întors și fiecare e-mail din acea dimineață era de la un jurnalist, iar telefonul suna încontinuu”, povestește biologul.

Povestea a fost preluată instantaneu de rețele din Marea Britanie, Europa și Asia.

„La scurt timp după ce a fost publicată, a fost discutată în parlamentul canadian”, spune Russell.

Descoperirea a contribuit la nașterea unui întreg domeniu de cercetare a microplasticelor și avea să joace un rol esențial în ceea ce privește taxele pentru pungile de plastic și interzicerea microperlelor de plastic din produsele cosmetice. În prezent, cercetătorii analizează fragmente și mai mici, numite nanoplastice, care ajung în sângele, în pântecele și în laptele matern.

Pericolul care ne paște după mediatizarea situației

În ceea ce-l privește pe Thompson, acesta a fost numit „nașul microplasticelor” de către un politician britanic, a înființat Unitatea Internațională de Cercetare a Deșeurilor Marine la Plymouth și a devenit un invitat frecvent în Camera Comunelor pentru a discuta despre pericolele deșeurilor marine.

Ceea ce îl îngrijorează acum pe Thompson este faptul că factorii de decizie politică ar putea fi induși în eroare de abordările foarte mediatizate care sunt deja utilizate – de exemplu, inițiativele de înaltă tehnologie pentru a elimina plasticul din mare. El subliniază că este un susținător înfocat al curățeniei pe coastă, dar spune că este „naiv să ne așteptăm ca aceasta să fie o soluție sistemică” la amenințarea vastă a microplasticelor.

„Psihologii l-ar numi tehno-optimism. Dacă nu suntem atenți, publicul este convins că un mare gadget care zbârnâie în mijlocul Pacificului va curăța totul în locul nostru, iar acesta este sfârșitul poveștii”, spune el.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Au fost găsite microplastice într-o peșteră izolată timp de 30 de ani

Cercetătorii au găsit microplastice în nori

Microplastice, găsite în țesuturile cardiace umane, atât înainte, cât și după intervențiile chirurgicale

Microplasticele, prezente în aer, apa de băut și mâncare. Cum reducem expunerea?