Paleontologi din mai multe instituții din Argentina, împreună cu un cercetător din Marea Britanie, au identificat fragmente de solzi proveniți de la lepidoptere — o familie de insecte cu aripi care include mai multe specii de fluturi și molii — în probe de excremente fosilizate descoperite la un sit de săpături din Parcul Național Talampaya, situat în vestul provinciei La Rioja din Argentina.
Săpăturile au început în 2011 și au dezvăluit că zona fusese folosită drept latrină comună de mai multe specii de animale, inclusiv ierbivore mari, care reveneau frecvent acolo.
Cercetătorii au colectat probe de excremente fosilizate și le-au trimis către mai multe instituții pentru analiză. Una dintre probe a ajuns la Centrul Regional pentru Cercetare Științifică și Transfer Tehnologic din La Rioja, unde echipa din noul studiu a făcut descoperirea.
Analizând proba cu metode diverse, cercetătorii au stabilit că aceasta datează de aproximativ 236 de milioane de ani, din mijlocul perioadei triasice, adică la doar 16 milioane de ani după extincția de la sfârșitul Permianului, care a eliminat circa 90% din speciile de animale de pe Pământ, scrie InterestingEngineering.
Printre conținuturi, paleontologii au găsit solzi minusculi, de circa 200 de microni, pe care i-au identificat ca aparținând unui lepidopter.
Cercetări anterioare estimaseră că lepidopterele au evoluat pentru prima dată în urmă cu aproximativ 241 de milioane de ani, însă cea mai veche dovadă fosilă cunoscută până acum data din urmă cu doar 201 milioane de ani.
Aceasta lăsa un gol de 40 de milioane de ani în istoria evolutivă a acestor insecte, îngreunând înțelegerea momentului apariției lor și a rolului lor în ecosistemele timpurii.
Noua descoperire din Argentina ajută astfel la completarea unei verigi lipsă importante din evoluția lepidopterelor și a dus la identificarea unei specii potențial necunoscute anterior, pe care cercetătorii au numit-o Ampatiri eloisae.
Bazându-se pe vechimea fosilei, cercetătorii susțin că noua specie aparținea probabil subgrupului Glossata, ceea ce înseamnă că ar fi avut o trompă asemănătoare cu cea a fluturilor și moliilor moderne, folosită pentru a consuma lichide precum nectarul.
În perioada triasică, plantele cu flori nu evoluaseră încă — pădurile erau dominate de conifere și cicade, care produceau picături zaharoase pentru a facilita polenizarea. Aceste secreții dulci ar fi reprezentat o sursă ideală de hrană pentru insectele cu trompă, precum lepidopterele timpurii.
Se estimează că trompa a apărut între 260 și 244 milioane de ani în urmă, la scurt timp după extincția masivă. Asta sugerează că structura de hrănire caracteristică fluturilor nu s-a dezvoltat inițial pentru a se hrăni din flori, ci pentru a accesa secrețiile asemănătoare nectarului produse de plantele primitive.
Această adaptare crucială le-a permis probabil fluturilor și moliilor timpurii să prospere, punând bazele relației lor ulterioare cu plantele cu flori — care aveau să apară abia aproape 100 de milioane de ani mai târziu.
Studiul a fost publicat în revista Journal of South American Earth Sciences.
O nouă specie de fluturi a fost descoperită într-un loc neașteptat
Un nou studiu dezvăluie o dispariție fără precedent a fluturilor
Fluturii monarh, pe cale să devină specie amenințată
Descoperire șocantă în genomul unuia dintre cei mai frumoși fluturi din Regatul Unit