În mod misterios, Oceanul Antarctic devine mai sărat

Oceanul Antarctic devine mai sărat, în timp ce gheața marină se retrage într-un ritm record. Din 2015 încoace, continentul înghețat a pierdut o suprafață de gheață comparabilă cu dimensiunea Groenlandei. Iar acea gheață nu s-a refăcut, fiind, potrivit cercetătorilor, cea mai mare schimbare de mediu la nivel global din ultimul deceniu.

Descoperirea că Oceanul Antarctic devine mai sărat i-a luat prin surprindere pe oamenii de știință, deoarece, în mod normal, topirea gheții face ca apa oceanului să devină mai dulce. Însă noile date din satelit arată contrariul, iar acest lucru este îngrijorător.

• „Apogeul extincției” este aproape: Pământul va pierde 3.000 de ghețari pe an
• Albinele primesc o șansă în plus: un nou supliment creat pentru a stopa declinul coloniilor

Apa mai sărată de la suprafața oceanului are un comportament diferit față de apa cu salinitate mai scăzută: atrage căldură din adâncuri și îngreunează formarea de gheață marină nouă. Pierderea gheții marine din Antarctica are consecințe globale. Mai puțină gheață înseamnă pierderea habitatului pentru pinguini și alte specii dependente de gheață. În plus, odată ce gheața se topește, căldura stocată în ocean se eliberează în atmosferă, intensificând furtunile și accelerând încălzirea globală.

Această încălzire duce la valuri de căldură pe uscat, la topirea calotei glaciare antarctice și, în cele din urmă, la creșterea nivelului mării peste tot în lume.

Oceanul Antarctic devine mai sărat, iar urmările nu sunt deloc plăcute

Un nou studiu arată că Oceanul Sudic trece printr-o transformare profundă, dar într-un mod complet neașteptat. S-ar putea ca sistemul climatic din Antarctica să fi trecut deja de un punct de cotitură, intrând într-o nouă stare caracterizată de declin permanent al gheții marine, întreținut de un mecanism de autoamplificare abia descoperit.

Monitorizarea Oceanului Sudic nu este deloc ușoară. Este una dintre cele mai izolate și furtunoase regiuni ale planetei și este acoperită de întuneric timp de luni întregi în fiecare an, menționează Science Alert.

Cu ajutorul sateliților Agenției Spațiale Europene și al roboților submarini care măsoară în timp real temperatura și salinitatea, oamenii de știință pot acum să observe ce se întâmplă sub suprafața oceanului. Echipa de la Universitatea din Southampton (Anglia), în colaborare cu Barcelona Expert Centre (Spania) și ESA, a dezvoltat noi algoritmi pentru a urmări schimbările oceanice în regiunile polare.

Combinând observațiile din satelit cu datele colectate sub apă, cercetătorii au creat o imagine a evoluției salinității, temperaturii și gheții marine în ultimii 15 ani.

Rezultate care i-au alarmat pe oamenii de știință

Rezultatul? În jurul anului 2015, salinitatea la suprafață a început să crească brusc, exact în momentul în care extinderea gheții marine s-a prăbușit. Până atunci, apa devenea tot mai rece și mai dulce, favorizând formarea gheții.

Pentru a înțelege impactul acestei schimbări, trebuie să ne imaginăm Oceanul Antarctic ca fiind alcătuit din straturi. În mod normal, apa rece și proaspătă stă deasupra apei mai calde și sărate din adâncuri, iar această stratificare menține căldura blocată la adâncime, permițând formarea gheții la suprafață.

Însă, când apa de la suprafață devine mai sărată, devine și mai densă. Astfel, se scufundă mai ușor, agitând straturile oceanului și aducând căldură din adânc spre suprafață. Această căldură poate topi gheața de jos în sus, chiar și iarna, și împiedică formarea de gheață nouă.

Totodată, această circulație verticală aduce la suprafață și mai multă sare, ceea ce intensifică ciclul. Se creează un cerc vicios: mai multă sare înseamnă mai multă căldură, ceea ce topește mai multă gheață, care apoi permite absorbția unei cantități și mai mari de căldură solară.

Cercetătorii au observat acest fenomen direct în 2016-2017, când a reapărut polinia de la Maud Rise, o gaură masivă în gheața marină, de aproape patru ori mai mare decât Țara Galilor, care nu mai fusese observată din anii 1970.

Pierderea gheții din Antarctica este o problemă globală. Gheața marină acționează ca o oglindă uriașă care reflectă lumina soarelui înapoi în spațiu. Fără ea, energia rămâne în sistemul Pământului, ceea ce accelerează încălzirea globală, intensifică furtunile și ridică nivelul mărilor în orașele de coastă din întreaga lume.

Oceanul Antarctic devine mai sărat și cu toții avem de suferit

Și fauna suferă. Pinguinii imperiali depind de gheața marină pentru a se reproduce și a-și crește puii. Krillul, mici crustacee care sunt baza lanțului trofic antarctic, se hrănesc cu algele care cresc sub gheață. Fără gheață, întregi ecosisteme riscă să colapseze.

„Schimbările care au loc în Antarctica se propagă în restul planetei, influențând vremea, curenții oceanici și viața pe uscat și în mare. Antarctica nu mai este continentul stabil și înghețat pe care îl știam. Se schimbă rapid și în moduri pe care modelele climatice actuale nu le-au prevăzut”, scrie Alessandro Silvano, de la Universitatea din Southampton.

Până nu demult, se credea că o planetă mai caldă va aduce mai multe precipitații și va topi mai multă gheață, ceea ce ar duce la o oceanizare de suprafață mai dulce, deci o stabilitate relativă a gheții marine. Această presupunere nu mai e valabilă.

„Descoperirile noastre arată că salinitatea la suprafață crește, stratificarea oceanului se destramă, iar gheața marină dispare mai repede decât am anticipat. Dacă nu actualizăm modelele climatice, riscăm să fim luați prin surprindere de schimbări pe care am fi putut să le anticipăm. De fapt, nici cauza exactă a creșterii salinității din 2015 nu este încă pe deplin înțeleasă, ceea ce subliniază nevoia urgentă de cercetare suplimentară”, spune omul de știință.

Este esențial să continuăm monitorizarea, însă programele de observație prin satelit și roboți oceanici sunt amenințate de reduceri de finanțare. Acest tip de cercetare ne oferă un semnal de alarmă timpuriu, un fel de „termometru planetar” și o unealtă strategică pentru urmărirea accelerării schimbărilor climatice.

Fără date exacte și continue, nu vom putea să ne adaptăm la ceea ce urmează.

Vă recomandăm să citiți și:

Niveluri ridicate de mercur au fost găsite în păsările din Svalbard

Polul Nord s-ar putea deplasa cu 27 de metri mai spre vest până la finalul secolului

Motivul incredibil pentru care delfinii mor de foame într-o lagună din SUA

Cel mai mare zăcământ de pământuri rare, descoperit în Kazahstan