Descoperire tristă pe o insulă din Brazilia: Țestoasele marine își fac cuiburi în „roci de plastic”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Țestoasele marine își fac cuiburi în „roci de plastic”. Pe o insulă vulcanică izolată din Brazilia, țestoasele marine vin an de an să își depună ouăle. Însă un nou studiu arată că acest colț liniștit al Atlanticului de Sud este afectat de un fenomen îngrijorător: plajele de cuibărit sunt invadate de așa-numitele „roci de plastic”.

Țestoasele marine își fac cuiburi în „roci de plastic”. În 2019, cercetătorii au descoperit pe Trindade Island, situată la aproximativ 1.140 de kilometri de coasta statului brazilian Espírito Santo, fragmente de roci albăstrui-verzui. Analizele chimice au arătat că nu erau simple pietre, ci sedimente stâncoase impregnate cu plastic topit, probabil în urma activității vulcanice.

Reveniți recent pe insulă, oamenii de știință au identificat aceste formațiuni, denumite „plasticlaste”, pe șase plaje, în special pe plaja Tartarugas („Plaja Țestoaselor”). În numeroase cuiburi de țestoase verzi (Chelonia mydas), cercetătorii au găsit bucăți de „rocă” din plastic îngropate la adâncime.

Țestoasele marine își fac cuiburi în „roci de plastic”. Cât de gravă este problema?

„Una dintre condițiile pentru ca Antropocenul să fie recunoscut ca o nouă epocă geologică este existența materialelor create de om îngropate în sedimente. Faptul că aceste fragmente se aflau la până la 10 centimetri sub suprafață, în cuiburi, indică un potențial punct de acumulare pentru următorul milion de ani”, a declarat Fernanda Avelar Santos, autoarea principală a studiului, de la São Paulo State University (Brazilia).

Testele au arătat că materialul provenea din frânghii din polietilenă de înaltă densitate (HDPE) și coloranți care conțin cupru, metalul responsabil pentru nuanța verzuie. „Acest lucru ridică un semnal de alarmă privind activitățile maritime, precum pescuitul și transportul naval, principalele surse ale acestui tip de poluare marină”, a subliniat Santos.

Forma fragmentelor varia în funcție de amplasare. Aproape de linia apei, erau mai rotunjite și netezite de valuri, în timp ce cele aflate mai în interior erau mai colțuroase, fiind mai puțin afectate de eroziunea apei. Potrivit cercetătoarei, acest lucru sugerează că plasticul a devenit parte a ciclului geologic al plajei, comportându-se similar cu granulele de nisip sau fragmentele de rocă.

Impactul microplasticelor încă nu este înțeles pe deplin

Comunitatea științifică încă încearcă să înțeleagă pe deplin impactul microplasticelor asupra sănătății organismelor. Unele studii indică riscuri de toxicitate chimică și perturbări endocrine, în timp ce altele atrag atenția asupra pericolului mecanic direct asupra sistemelor digestive.

Importanța acestor cercetări este majoră, întrucât microplasticele au fost identificate aproape peste tot pe planetă, de la cele mai adânci fose oceanice până la organisme din Antarctica. Devine tot mai clar că răspândirea plasticului în natură depășește cu mult problema simplă a deșeurilor aruncate la întâmplare, subliniază IFL Science.

Studiul a fost publicat în revista Marine Pollution Bulletin.

Vă recomandăm să citiți și:

Ceva neașteptat se întâmplă cu urșii polari, au observat cercetătorii

Ce a descoperit o echipă de cercetători în structura termică de sub Groenlanda?

Mister vechi de un secol despre o zonă bizară din Atlanticul de Nord, rezolvat de cercetători

Pinguinii mor de foame pe coasta Africii de Sud. Populațiile au scăzut cu 95% în doar 8 ani!