Animalele sălbatice se adaptează la viața urbană în moduri surprinzătoare, dezvăluie oamenii de știință

Animalele sălbatice se adaptează la viața urbană în moduri surprinzătoare. Maimuțele din New Delhi au devenit atât de îndrăznețe încât pot fura mâncarea direct din farfurie. Dacă ai petrecut timp în New York City, probabil ai văzut veverițe făcând același lucru, iar în Sydney, ibișii Eudocimus au primit porecla de „găini de gunoi” pentru obiceiul de a fura resturi și sandvișuri.

Acest comportament nu este obișnuit în mediul rural, dar apare frecvent în orașe din întreaga lume. Studiile arată că animalele urbane încep să dezvolte comportamente similare, în timp ce pierd trăsături esențiale pentru supraviețuirea în sălbăticie. Fenomenul poartă numele de „omogenizare comportamentală” și însoțește reducerea biodiversității odată cu urbanizarea.

• Ce se întâmplă cu păsările care dedică mai multă energie creșterii puilor?
• Cașaloții vorbesc aproape la fel ca oamenii, au descoperit cercetătorii

Animalele sălbatice se adaptează la viața urbană în moduri surprinzătoare. Cercetătorii analizează aceste schimbări pentru a înțelege cum pot oamenii să ajute fauna să prospere într-o lume tot mai urbanizată. Deși diferă între ele, orașele au caracteristici comune: sunt mai calde decât zonele rurale, mai zgomotoase, mai poluate luminos și dominate de activitatea umană.

În aceste condiții, animale precum veverițele din New York, maimuțele din New Delhi sau pescărușii din orașele de coastă din Marea Britanie au învățat că oamenii reprezintă o sursă de hrană. Pentru că, în general, nu sunt vânate, aceste animale își pierd teama de oameni, explică ScienceAlert.

Iată cum animalele sălbatice se adaptează la viața urbană!

Orașele influențează și evoluția. Indivizii mai îndrăzneți au șanse mai mari de supraviețuire și își transmit trăsăturile generațiilor următoare, un proces prin care mediul „selectează” anumite caracteristici.

Nu doar furtul de mâncare devine mai frecvent: păsările urbane ajung să cânte mai asemănător între ele. Zgomotul intens al traficului îi favorizează pe indivizii care pot comunica eficient, de exemplu, cântând mai tare, mai devreme sau la frecvențe mai înalte.

Orașele favorizează animalele mai inteligente. Unele specii învață să exploateze resursele oferite de oameni: papagalii cacadu din Sydney deschid tomberoane, iar ratonii din Toronto devin tot mai pricepuți în a ocoli „capcanele” gândite de oameni pentru a proteja gunoiul.

Totuși, aceste adaptări vin cu un cost. Animalele urbane tind să depindă de surse limitate de hrană, precum gunoaiele, ceea ce duce la diete dezechilibrate.

În același timp, diversitatea comportamentală scade. Această pierdere este problematică. La nivel genetic, diversitatea comportamentală reflectă capacitatea unei specii de a se adapta la schimbări viitoare. Reducerea ei face populațiile mai vulnerabile, asemenea unui portofoliu de investiții lipsit de diversificare.

De asemenea, animalele mai puțin temătoare pot intra mai des în conflict cu oamenii: accidente rutiere, mușcături, pagube materiale sau transmiterea bolilor. Aceste situații îi pot afecta atât pe oameni, cât și pe alte animale.

Problema conservării

Pentru conservare, problema este și mai serioasă. O specie care își pierde diversitatea comportamentală devine mai puțin rezistentă în fața schimbărilor din mediul natural, iar reintroducerea în sălbăticie devine mai dificilă.

În plus, se pot pierde comportamente învățate social, precum rutele de migrație sau „dialectele” vocale. De exemplu, populațiile de Anthochaera phrygia din Australia sunt în declin, iar izolarea le afectează capacitatea de a învăța cântece adecvate pentru reproducere.

În final, omogenizarea comportamentală face ca animalele din orașe precum Los Angeles, Lima, Lagos sau Lahore să se comporte tot mai asemănător, în ciuda diferențelor de mediu și istorie evolutivă.

Înțelegerea acestor schimbări este esențială atât pentru protejarea faunei, cât și pentru planificarea orașelor viitorului.

Vă recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință au aflat cum comunică omizile cu furnicile

Un coral negru gigant, vechi de 400 de ani, i-a uimit pe cercetătorii marini din Noua Zeelandă

Un nou studiu arată că peștii sanitari sunt mai inteligenți decât au crezut cercetătorii

Ar putea exista de două ori mai multe specii de vertebrate pe Pământ. Cum este posibil?