Prima pagină Natura

Top 10 specii disparute care vor putea fi recreate genetic

Alexandru Safta | 01.28.2009 | ● Vizualizări: 9318
Top 10 specii disparute care vor putea fi recreate genetic     no tags + zoom
Galerie foto (11)

Reteta plamadirii oricarei creaturi sta scrisa in ADN-ul sau. Din acest motiv, recent, atunci cand geneticienii au descifrat aproape in intregime genomul mamutului lanos, animal de mult timp disparut, s-au formulat numeroase speculatii despre posibilitatea trezirii la viata atat a acestei creaturi stravechi, cat si a altor specii disparute. Faurirea unei creaturi vii pornind de la o secventa ADN care exista exclusiv in memoria unui computer nu este momentan posibila. Insa, in viitorul apropiat, cineva va incerca in mod cert sa produca acest experiment, prezice Stephan Schuster, biolog molecular al Universitatii de Stat din Pennsylvania, membru al proiectului responsabil cu descifrarea genomului de mamut. In ceea ce priveste posibilitatea de resurectie si a altor specii, intr-o prima etapa, nu vor fi vizate decat acele creaturi a caror secventa completa de ADN va putea fi cunoscuta. Cele mai importante dintre acestea sunt enumerate in lista de mai jos.

10. Smilodon fatalis sau Tigrul cu colti-pumnal

Disparut: cu aproximativ 10.000 de ani in urma
ADN prezervat: 60%
Potrivire cu potentiala mama-surogat: 60%

Acest animal fabulos, avand caninii de dimensiunile impresionante ale unor pumnale ar fi cu siguranta o priveliste infioratoare in vremurile noastre. S-au descoperit cateva specimene de smilodon surprinzator de bine prezervate in mlastinile din preajma Los Angeles-ului, insa extragerea ADN-ului din aceste ramasite este mult ingreunata de catranul cu care sunt imbibate tesuturile. Exista totusi si cateva specimene conservate in permafrost, care ar putea reprezenta surse mai sigure de prelevare a materialului genetic. In momentul in care se va putea reconfigura integral genomul de smilodon, leul african, o ruda apropiata a acestuia, ar trebui sa se dovedeasca un bun donator de ovule si o gazda-surogat acceptabila pentru dezvoltarea embrionilor.



Citeste pe aceeasi tema: Temutul Smilodon era un familist convins

9. Arctodus simus sau Ursul cu bot scurt

Disparut: cu aproximativ 11.000 de ani in urma
ADN prezervat: 60%
Potrivire cu potentiala mama-surogat: 40%

Daca ar fi readus la viata, acest animal de nestapanit l-ar face sa paleasca de invidie si sa fuga de teama chiar si pe cel mai mare dintre carnivorele terestre ale planetei – ursul polar. Ursul cu bot scurt ar fi fost cu aproximativ o treime mai inalt decat ursul polar in pozitie erecta, cantarind pana la o tona. Recuperarea ADN-ului sau ar putea fi posibila, deoarece exista cateva specimene conservate destul de bine in permafrost. Cea mai apropiata ruda din zilele noastre a acestui animal este ursul “cu ochelari” din America de Sud. Cele doua specii au apucat-o pe cai evolutioniste distincte cu “numai” cinci milioane de ani in urma, dar, din nefericire, la numai o zecime din masa ursului cu bot curt, ursul cu ochelari este putin probabil sa serveasca drept un bun parinte-surogat pentru un astfel de embrion.

Citeste pe aceeasi tema: Ursul din cosmarul mamutilor

8. Thylacinus cynocephalus sau Tigrul tasmanian

Disparut: in anul 1936
AND prezervat: 80%
Potrivire cu potentiala mama-surogat: 20%

Ultimul exemplar de tigru tasmanian despre care exista date inregistrate, botezat Benjamin, a murit la Gradina Zoologica Hobart, din Tasmania, Australia in anul 1936. Existenta diverselor tesuturi prezervate de mai putin de un secol sugereaza faptul ca geneticienii ar trebui sa reuseasca sa obtina ADN de buna calitate si sa produca o secventa completa a genomului de Thylacinus in viitoarul apropiat. Cand vine vorba despre resurectie, marsupialele asemenea tigrului tasmanian ar putea fi mai usor de reprodus genetic decat alte mamifere. Perioada de sarcina la marsupiale este in mod obisnuit de numai cateva saptamani, iar o placenta simpla se formeaza doar efemer in jurul fetusului, acest lucru insemnand ca exista un risc scazut de incompatibilitate intre un embrion si o mama-surogat dintr-o alta specie. Pentru tigrul tasmanian, surogatul propus este chiar controversatul diavol tasmanian. Dupa nastere, puiul ar putea fi crescut cu lapte intr-un “buzunar” artificial.

Citeste pe aceeasi tema: Tigrul tasmanian poate fi readus la viata

7. Doedicurus clavicaudatus sau Gliptodonul

Disparut: cu aprox. 11.000 de ani in urma
ADN prezervat: 40%
Potrivire cu potentiala mama-surogat: 20%

Armadillo-ul de dimensiunile unui autoturism, cu coada sa spinoasa de forma unui ciomag, se perinda candva prin regiunile rurale al Americii de Sud de astazi, iar unii spera ca acest lucru sa se intample din nou. Deoarece nu exista gliptodoni inghetati, obtinerea de ADN utilizabil va depinde de gasirea unor ramasite bine conservate in pesteri reci si uscate. Pe langa asta, exista o problema si mai mare: cea mai potrivita specie ce ar putea juca rolul gazdei pentru un embrion de gliptodon aflat in formare ar fi mult mai micul armadillo “gigant”, de 30 kilograme. Diferenta de marime inseamna insa o posibilitate redusa de pastrare a sarcinii pe durata necesara reusitei experimentului.

Citeste si cine a fost pradatorul suprem din America de Sud

6. Coelodonta antiquitatis sau Rinocerul lanos

Disparut: cu aprox. 10.000 ani in urma
ADN prezervat: 80%
Potrivire cu potentiala mama-surogat: 100%

Teoretic, resurectia rinocerului lanos pare sa aiba multe sanse de reusita. La fel ca si in cazul mamutului, exista numeroase specimene conservate in permafrost, iar disponibilitatea de par, cornuri si copite este un mare plus. Aceste tesuturi pot fi curatate pentru indepartarea ADN-ului contaminat, format din bacterii inainte de folosirea enzimelor pentru eliberarea unei abundente de ADN de rinocer aproape pur. Acest lucru face foarte posibila publicarea de catre geneticieni a genomului complet al acestui animal paros in viitorul apropiat. Totusi, desi rinocerul lanos are rude apropiate in viata, ce ar putea servi drept gazde-surogat potrivite, toate speciile de rinoceri contemporane sunt chiar ele in pragul extinctiei. Atat timp cat lucrurile raman astfel, resuscitarea lanosului este putin probabil sa devina o prioritate.

Citeste pe aceeasi tema: Un rinocer preistoric, descoperit de o fetita de 5 ani

CITESTE CONTINUAREA TOPULUI IN PAGINA 2

5. Raphus cucullatus sau Pasarea Dodo

Disparuta: in jurul anului 1690 d.Hr.
ADN prezervat: 20%
Potrivire cu potentiala mama-surogat: 60%

In anul 2002, geneticienii de la Universitatea Oxford au obtinut permisiunea de a diseca cel mai bine prezervat specimen dodo din lume, osul unui picior – cu pene si piele – tinut sub cheie la Muzeul de Istorie Naturala al universitatii. “Acest lucru a produs fragmente de ADN mitocondrial de pasare dodo, dar nimic mai mult”, explica Beth Shapiro, specialist in ADN antic, profesor la Universitatea de Stat din Pennsylvania. De atunci, niciun alt specimen nu a oferit macar o boare din ADN-ul acestui animal, dar exista inca speranta ca intr-o zi se vor gasi mai mult material genetic. Daca o urma de ADN se iveste si o secventa de genom va putea fi produsa din ea, s-ar recurge la ajutorul porumbeilor pentru a ajuta la reinvierea faimosului lor var in vremurile noastre.

Citeste si: Prima pasare din lume

4. Megatherium americanum sau Lenesul urias

Disparut: cu aprox. 8.000 de ani in urma
ADN prezervat: 40%
Potrivire cu potentiala mama-surogat: 20%

Stand in doua picioare, acest gigant masura in inaltime pana la sase metri, iar greutatea sa este estimata astazi ca ar fi fost de aproximativ patru tone. Extinctia relativ recenta a lenesului a permis descoperirea catorva specimene cu par, o excelenta sursa de ADN. Suntem deci pe cale sa vedem curand publicat genomul lenesului urias? “Cu siguranta”, sustine Hendrik Poinar de la Universitatea MacMaster din Canada, care a extras ADN de lenes gigant din fecale fosilizate acum 30.000 de ani. Dificultatea oricarei intentii de resurectie ar fi lipsa unei gazde surogat adecvate. Cea mai apropiata ruda vie a lenesului gigant, lenesul de copac, este prea mic in comparatie cu stramosul sau. Acesta ar putea sa produca ovulele capabile sa formeze un embrion de lenes gigant, dar fetusul ar intrece rapid in marime posibilitatea de gestatie a mamei-surogat.

Citeste pe aceeasi tema: Lenesul nu este un animal lenes

3. Megaloceros giganteus sau Elanul urias

Disparut: cu aprox. 7.700 de ani in urma
ADN prezervat: 60%
Potrivire cu potentiala mama-surogat: 40%

Entuziastii vanatorii de cerbi ar da orice pentru a avea sansa sa haituiasca prin paduri acest gigant al Pleistocenului, ce a trait candva pe teritoriul Europei. Un mascul tipic din specia elanului irlandez masura peste doi metri in inaltime la nivelul umarului si avea o deschidere a coarnelor de pana la patru metri. Este mai degraba cerb decat elan, iar ruda sa cea mai apropiata este cerbul zilelor noastre, mult mai mic, cele doua specii incepandu-si evolutia separata cu aproximativ zece milioane de ani in urma. Diferentele dintre cele doua specii fac destul de grea incercarea de a converti genomul unui elan urias intr-un animal viu, sanatos.

Citeste pe aceeasi tema: Megaloceros giganteus

2. Castoroides ohioensis sau Castorul urias

Disparut: cu aprox. 10.000 de ani in urma
ADN prezervat: 40%
Potrivire cu potentiala mama-surogat: 20%

Exista deja o controversa serioasa cu privire la reintroducerea castorilor obisnuiti in unele tari, asa incat oamenii de stiinta se intreaba ce rumoare ar crea aducerea la viata a castorului gigant, de 2,5 metri lungime pe teritoriul Americii de Nord. Totusi, ei spera cu destul de mult optimism in obtinenrea unei secvente din genomul acestui rozator urias; unul dintre sustinatorii proiectului fiind Hendrik Poinar, genetician al Universitatii McMaster din Hamilton, Canada. Daca acest lucru se va reusi, capybara, cel mai mare rozator in viata, care este totusi la jumatate din masa castorului urias, ar putea fi o mama-surogat potrivita, desi este posibil ca gradul de rudenie dintre cele doua specii sa fie destul de redus.

Citeste si: Castorii canadieni salveaza pasarile cantatoare

1. Homo neanderthalensis sau Omul de Neaderthal

Disparut: cu aproximativ 25.000 de ani in urma
ADN prezervat: 20%
Potrivire cu potentiala mama-surogat: 100%

Un fragment din secventa ADN a genomului de Neanderthalian ar urma sa fie publicat chiar in perioada anului in curs. “Pentru a avea un genom de calitate rezonabila, sa spunem comparabil cu cel al cimpanzeului, va mai fi nevoie de cel putin inca doi ani de munca”, sustine Svante Paabo de la Institutul Max Plank de Antropologie Evolutionista din Leipzig, Germania. In timp ce impreuna cu echipa sa, cercetatorul spera ca genomul va oferi rezolutii unice cu privire la diferentele dintre noi, oamenii, si “verii” nostri misteriosi, exista speculatii care spun ca aceastea ar putea servi chiar la resurectia intregii specii a omului de Neanderthal. Data fiind ancestralitatea aproape comuna a lui homo sapiens si a lui homo neanderthalensis, oamenii ar fi excelenti donatori de ovule si mame-surogat ideale pentru posibilii embrioni. Totusi, desi oamenii de stiinta ai Uniunii Sovietice au incercat candva sa creeze hibridul dintre om si maimuta, astazi este greu de imaginat ca pana si cei mai entuziasti cercetatori s-ar aventura intr-un teritoriu atat de restrictiv. “Gasesc ideea resuscitarii omului de Neanderthal atat de ridicola, incat orice speculatie privitoare la mamele-surogat mi se pare de prisos”, sustine Paabo. “Cel mult, cercetatorii ar putea inlocui unele gene umane cu versiuni de Neaderthalian in organismele experimentale dintr-un recipient, pentru a cerceta efectul”, crede cercetatorul.

Citeste Maratonul DESCOPERA PREISTORIA care incepe in luna februarie.