Top 10 specii disparute care vor putea fi recreate genetic

10. Smilodon fatalis sau Tigrul cu colti-pumnal

Disparut: cu aproximativ 10.000 de ani in urma
ADN prezervat: 60%
Potrivire cu potentiala mama-surogat: 60%

• Oamenii de știință încearcă să afle cum au evoluat membrele repetitive
• Cercetătorii au creat o plantă care produce 5 substanțe psihedelice în același timp

Acest animal fabulos, avand caninii de dimensiunile impresionante ale unor pumnale ar fi cu siguranta o priveliste infioratoare in vremurile noastre. S-au descoperit cateva specimene de smilodon surprinzator de bine prezervate in mlastinile din preajma Los Angeles-ului, insa extragerea ADN-ului din aceste ramasite este mult ingreunata de catranul cu care sunt imbibate tesuturile. Exista totusi si cateva specimene conservate in permafrost, care ar putea reprezenta surse mai sigure de prelevare a materialului genetic. In momentul in care se va putea reconfigura integral genomul de smilodon, leul african, o ruda apropiata a acestuia, ar trebui sa se dovedeasca un bun donator de ovule si o gazda-surogat acceptabila pentru dezvoltarea embrionilor.

Citeste pe aceeasi tema: Temutul Smilodon era un familist convins

9. Arctodus simus sau Ursul cu bot scurt

Disparut: cu aproximativ 11.000 de ani in urma
ADN prezervat: 60%
Potrivire cu potentiala mama-surogat: 40%

Daca ar fi readus la viata, acest animal de nestapanit l-ar face sa paleasca de invidie si sa fuga de teama chiar si pe cel mai mare dintre carnivorele terestre ale planetei – ursul polar. Ursul cu bot scurt ar fi fost cu aproximativ o treime mai inalt decat ursul polar in pozitie erecta, cantarind pana la o tona. Recuperarea ADN-ului sau ar putea fi posibila, deoarece exista cateva specimene conservate destul de bine in permafrost. Cea mai apropiata ruda din zilele noastre a acestui animal este ursul “cu ochelari” din America de Sud. Cele doua specii au apucat-o pe cai evolutioniste distincte cu “numai” cinci milioane de ani in urma, dar, din nefericire, la numai o zecime din masa ursului cu bot curt, ursul cu ochelari este putin probabil sa serveasca drept un bun parinte-surogat pentru un astfel de embrion.

Citeste pe aceeasi tema: Ursul din cosmarul mamutilor

8. Thylacinus cynocephalus sau Tigrul tasmanian

Disparut: in anul 1936
AND prezervat: 80%
Potrivire cu potentiala mama-surogat: 20%

Ultimul exemplar de tigru tasmanian despre care exista date inregistrate, botezat Benjamin, a murit la Gradina Zoologica Hobart, din Tasmania, Australia in anul 1936. Existenta diverselor tesuturi prezervate de mai putin de un secol sugereaza faptul ca geneticienii ar trebui sa reuseasca sa obtina ADN de buna calitate si sa produca o secventa completa a genomului de Thylacinus in viitoarul apropiat. Cand vine vorba despre resurectie, marsupialele asemenea tigrului tasmanian ar putea fi mai usor de reprodus genetic decat alte mamifere. Perioada de sarcina la marsupiale este in mod obisnuit de numai cateva saptamani, iar o placenta simpla se formeaza doar efemer in jurul fetusului, acest lucru insemnand ca exista un risc scazut de incompatibilitate intre un embrion si o mama-surogat dintr-o alta specie. Pentru tigrul tasmanian, surogatul propus este chiar controversatul diavol tasmanian. Dupa nastere, puiul ar putea fi crescut cu lapte intr-un “buzunar” artificial.

Citeste pe aceeasi tema: Tigrul tasmanian poate fi readus la viata

7. Doedicurus clavicaudatus sau Gliptodonul

Disparut: cu aprox. 11.000 de ani in urma
ADN prezervat: 40%
Potrivire cu potentiala mama-surogat: 20%

Armadillo-ul de dimensiunile unui autoturism, cu coada sa spinoasa de forma unui ciomag, se perinda candva prin regiunile rurale al Americii de Sud de astazi, iar unii spera ca acest lucru sa se intample din nou. Deoarece nu exista gliptodoni inghetati, obtinerea de ADN utilizabil va depinde de gasirea unor ramasite bine conservate in pesteri reci si uscate. Pe langa asta, exista o problema si mai mare: cea mai potrivita specie ce ar putea juca rolul gazdei pentru un embrion de gliptodon aflat in formare ar fi mult mai micul armadillo “gigant”, de 30 kilograme. Diferenta de marime inseamna insa o posibilitate redusa de pastrare a sarcinii pe durata necesara reusitei experimentului.

Citeste si cine a fost pradatorul suprem din America de Sud

6. Coelodonta antiquitatis sau Rinocerul lanos

Disparut: cu aprox. 10.000 ani in urma
ADN prezervat: 80%
Potrivire cu potentiala mama-surogat: 100%

Teoretic, resurectia rinocerului lanos pare sa aiba multe sanse de reusita. La fel ca si in cazul mamutului, exista numeroase specimene conservate in permafrost, iar disponibilitatea de par, cornuri si copite este un mare plus. Aceste tesuturi pot fi curatate pentru indepartarea ADN-ului contaminat, format din bacterii inainte de folosirea enzimelor pentru eliberarea unei abundente de ADN de rinocer aproape pur. Acest lucru face foarte posibila publicarea de catre geneticieni a genomului complet al acestui animal paros in viitorul apropiat. Totusi, desi rinocerul lanos are rude apropiate in viata, ce ar putea servi drept gazde-surogat potrivite, toate speciile de rinoceri contemporane sunt chiar ele in pragul extinctiei. Atat timp cat lucrurile raman astfel, resuscitarea lanosului este putin probabil sa devina o prioritate.

Citeste pe aceeasi tema: Un rinocer preistoric, descoperit de o fetita de 5 ani

CITESTE CONTINUAREA TOPULUI IN PAGINA 2