Marte: cod rosu!

In urma cu 70 de ani pe vremea asta, cu o zi inainte de Halloween, Orson Welles lansa cea mai mare farsa din istoria radioului: atacul martienilor. Adaptând scenariul cartii science-fic-tion Razboiul lumilor de H.G. Wells la cerintele impuse de radio­fo­nie, celebrul actor a „transmis“ live o invazie extraterestra pe teritoriul american, tinând cu sufletul la gura milioane de ascultatori. Panica provo­cata de descinderea „omuletilor verzi“ a fost generala. Imediat dupa emisiu­ne, drumurile au fost blocate de mii de masini care incercau sa iasa din marile orase, iar vânzarile de arme au crescut brusc. Chiar si comertul cu prosoape a explodat, fiindca se credea ca, odata infasurat in jurul capului, un prosop ud poate apara oamenii in cazul unui atac chimic venit din partea martienilor. Isteria generata de Welles in anii ‘30 a continuat vreme de decenii, pe parcursul carora s-au facut sute de filme si s-au câstigat miliarde de dolari pe seama bietilor omuleti verzi. Cu sau fara locuitori, Marte devine in noiembrie principala planeta de noapte, asa ca va propun sa o studiem indeaproape, live, prin orice instrument optic aveti la dispozitie. 

Scurt istoric 
Marte este planeta cu cele mai mari variatii de stralucire. Daca Venus emite o lumina de un alb intens, dar constant, a patra planeta de la Soare are o culoare rosiatica, usor de distins in preajma apropierilor sale de Terra, adica la opozitii, dar mai greu de obser­vat in restul timpului, Marte confun­dându-se atunci cu stelele de fiecare noapte de pe bolta. Planeta este cunoscuta inca din Antichitate, iar din cauza culorii sale sângerii si a inconstantei in stralucire, este asociata cu razboiul si moartea, in general cu lucrurile rele care ni se pot intâmpla. Caldeenii o numeau Negral, zeul mor­tii si al luptelor; in Persia era Pahlavani Siphir, razboinicul ceresc. Pentru greci, planeta se numea Ares, o derivatie din verbul „a ucide“. Marte sau Mars, denumirea consacrata, provine de la numele roman al zeului razboiului, care sta la originea terme­nilor „martial“ si „curte martiala“.   Caracteristici generale  Primul care a incercat sa observe Planeta Rosie printr-un instrument astronomic a fost Galileo Galilei.

• A fost descoperită o legătură surprinzătoare între furtunile solare și cutremure
• Oamenii de știință programează bacterii pentru a devora tumorile canceroase

El nu a reusit insa rezultate notabile din ca­uza lunetei sale mici, improprii ob­ser­varii lui Marte. Cel mai interesant material ni l-a lasat Christiaan Huygens, care reuseste primul desen realist al planetei, in urma observa­tiilor facute intre 1659 si 1672, dar si prima descriere, la fel de realista, a acesteia. Inca de atunci, vecina Pamân­tului era considerata o gazda buna pentru umanoizi, Huygens apre­ciind ca „…locuitorii sai nu beneficiaza de deosebiri sensibile intre vara si iarna, axa de rotatie fiind foarte putin sau deloc inclinata fata de orbita sa.“ De fapt, inclinarea axei de rotatie a lui Marte este ceva mai mare decât a axei Pamântului, ceea ce genereaza exis­tenta anotimpurilor, duble ca durata comparativ cu ale noastre, intrucât planeta face o rotatie completa in jurul Soarelui in aproape doi ani. Marte este de doua ori mai mica in diametru decât Terra si de zece ori mai „usoara“. Temperatura medie la suprafata e de minus 62 de grade Celsius, consecinta a atmosferei rare­fiate, aproape inexis­tente, care nu a putut sustine viata, desi ceva conditii au existat totusi.  Dar sa nu exagerez: fiecare Soare are o zona in care conditiile sunt favo­rabile aparitiei vietii (asa-numita „zona locuibila“), dar aceasta, din fericire, este ocupata pentru moment de Pamânt.