O sigură celulă poate elucida misterul apariţiei şi dezvoltării cancerului

Aceeaşi celulă, a fost însă prima din care s-a dezvoltat un melanom –forma mortală a cancerului de piele. Cercetătorii niciodată nu au urmărit un cancer atât de devreme.

 

Celula nu era un cancer încă. Dar starea ei a fost surprinzătoare. Această celulă a revenit la forma sa embrionară, atunci când aceasta ar fi putut să se dezvolte în orice tip de celulă. 

 

Acestea au fost concluziile lui Leonard Zon, de la Spitalul de copii din Boston, şi lui Charles K. Kaufman şi colegii lor, într-un studiu publicat joi în revista Science. Studiul lor oferă o nouă perspectivă asupra modului în care se poate dezvolta cancerul.

 

Lucrarea a fost efectuată pe modele de peşti cărora le-au fost aplicate gene umane. Cercetătorii au descoperit aceleaşi programe genetice şi în melanoamele umane. Este nevoie de mult mai multe cercetări, dar cercetatorii consideră că rezultatul poate ajuta să înţeleagă de ce melanoamele şi, eventual, alte tipuri de cancer pot fi prevenite. 

 

„Este un progres semnificativ în domeniu”, a declarat Ze’ev Ronai, directorul ştiinţific de la Istitutul Jolla Sanford Burnham Prebys Medicale Discovery din SUA, un centru de cercetare non-profit. Ronai nu a fost implicat în studiu.

 

Ideea dominantă cu privire la dezvoltarea unui cancer este că genele dintr-o celulă sănătoasă suferă mutaţii la întâmplare, probabil din cauza expunerii la soare sau poate din simpla lipsă de noroc. Genele mutante stimulează creşterea celulelor aberante, iar masa tot mai mare de celule cu mutaţii se acumulează şi duce la o creştere mai rapidă care mai târziu se extinde şi formează un cancer.

 

Într-un studiu, Peter Campbell şi colegii săi de la Universitatea Cambridge au urmărit 74 de gene de cancer din celulele normale ale pielii. În multe au văzut acelaşi model de mutaţii cum se găsesc în cancerul de piele. Dar din moment ce aceste celule nu au fost canceroase, ei au realizat că ceva lipseşte.

 

„Unul dintre lucrurile pe care le-am cunoscut despre aluniţe este că majoritate lor nu vor deveni niciodată melanoame”, a declarat Keith T. Flaherty, un expert în melanom de la Massachusetts General Hospital, care nu a participat la noul studiu. 

 

„Tot mai multe date sugerează că, având doar mutaţii, nu este suficient pentru a cauza cancer. Are nevoie de contextul potrivit”, a declarat Kornelia Polyak, un cercetator în cancerul la sân, de la Cancer Institute Dana-Farber. 

 

 

Omul de ştiinţă Zon şi colegii săi au început să cerecteze apariţia cancerului acum 10 de ani. Ei au investigat melanoamele, prin crearea acestor forme de cancer la peştele zebră, o creatură minusculă, transparentă. Aceşti peşti au fost aleşi anume pentru specificul lor transparent, care le-a permis cercetătorilor să vadă celulele şi organele, fără necesitatea de tăiere a peştelui.

 

Cercetătorii au pus genele umane BRAF şi P53 în fiecare melanocită de peşte, celulele pielii pigmentate. Dacă genele ar fi fost condiţia necesară pentru cancer, peştele ar fi murit din cauza melanomului. Dar cercetătorii au observat melanoame la numai 1 din 3 peşti. „Asta ne-a spus că trebuie să existe ceva suplimentar”, a declarat Zon.

 

Celulele pielii pigmentate devenite canceroase au pornit de la o genă care activează, în mod normal, numai în celulele care fac parte din creasta neurală, un grup de celule mărunţite încă din primii ani de viaţă embrionară dintr-o regiune adiacentă creierului. Aceste celule primitive, în funcţie de locul în care acestea sunt în embrion, se pot transforma în celulele pielii pigmentate sau o varietate de alte tipuri de celule, cum ar fi cele care alcătuiesc oasele şi dinţii sau altele. Odată ce aceste celule se dezvoltă în tipul lor de ţesut matur, celulele pielii pigmentate, os sau dinte, de exemplu, această genă îşi va încheia activitatea. Aceste celule ale pielii pigmentate din peşte, care au avut această genă specifică activă (numită crestin), au revenit la acea stare primitivă.  

 

Cercetătorii au marcat aceste gene active cu un colorant fluorescent verde, care să le permită să urmărească locul celulei. De fiecare dată când o celulă verde s-a divizat, acestea s-au transformat într-un cancer. 

 

Polyak a explicat că acest lucru are sens fiindcă astfel de celule primitive sunt mai proliferative şi mai capabile să se răspândească în tot corpul. 

 

”Acest studiu oferă o demonstraţie destul de puternică, că această cale este corectă. Este un progres semnificativ în acest domeniu. Acest lucru va permite cercetătorilor să monitorizeze dezvoltarea timpurie a melanoamelor”, a declarat Ze’ev Ronai.

 

Sursa: The New York Times